Există viață după divorț? Dar puterea de a o lua de la capăt după 40 de ani? Mai are sens să te zbați, să suferi, să lupți, să nu te abandonezi, când toți ceilalți din jurul tău deja au făcut-o, lovindu-te atunci și acolo unde nu te așteptai? Iată doar câteva dintre întrebările la care Oana Sandu și-a propus să răspundă prin intermediul romanului ei de debut „Dialoguri cu primul meu soț și iubirea de după divorț”, roman apărut recent la editura Coresi și a cărui lansare are loc la Târgul de Carte Gaudeamus, sâmbătă, 10 decembrie, ora 17.00, Pavilionul B, standul 105.
Așa cum Oana nu se sfiește să recunoască, „Dialogurile” s-au cristalizat într-un roman autobiografic, reprezentând „radiografia unor ani în care protagonista nu este nimeni alta decât inima mea”, după cum putem citi în nota introductivă, notă care deschide ușa introspecției, a unui proces de curățare amplu și pe alocuri dureros, dar atât de necesar, în care scrisul este, cu adevărat, terapeutic. Divorțul, boala, neîmplinirea ca femeie, experiența străinătății (emigrarea în Norvegia) sunt câteva dintre bornele devenirii personajului-narator, pe drumul către autocunoaștere, vindecare, evoluție și, desigur, Dumnezeu.
Romanul Oanei Sandu este structurat în două mari părți. Prima este dedicată „dialogurilor cu primul soț” – mai degrabă, dialogurilor cu propria persoană – în care facem cunoștință cu furia, supărarea, tristețea, frica, singurătatea, sentimentul de abandon, neîmplinirea și boala experimentată până aproape de moarte, dar și cu „energia iubirii de sine”, mai importantă decât întâmplările pe care, inevitabil, viața le scoate în calea oricui, precum și cu relația cu divinitatea, totul coincizând, din punctul meu de vedere, cu momentul disecției, în care nevoile corpului mental, al celui emoțional, dar și ale corpului fizic, precum și strânsele legături dintre ele, sunt înțelese pe deplin și cu ajutorul programării neurolingvistice (NLP). Din această primă parte, nu lipsesc însă nici amintirile, menite să contureze contextul în care au avut loc toate aceste minuțioase procese sufletești pe care Oana Sandu nu s-a sfiit să ni le împărtășească.
A doua parte este dedicată perioadei post-traumă, fiind intitulată cât se poate de sugestiv „Iubirea de după divorț”, aducând în discuție aspecte, dacă vreți, inedite, precum „viziunea spirituală închisă”, psihologia transpersonală sau relația karmică (cu Șerban) desfășurată, conform cercetărilor autoarei, pe parcursul mai multor întrupări și încheiată (momentan) cu un alt fel de „happy end”, unul atipic dat de înțelegerea rolului și a rostului pe care fiecare l-a avut în viața celuilalt, prilej pentru a merge „și mai adânc în profunzimile propriei ființe”. De asemenea, un rol important în evoluția spirituală a autoarei îl joacă și „experiența Bali” (pe care însă vă las s-o descoperiți singuri în carte), dar și profundul dialog cu „dorul” sau revelația profetică a „întâlnirii cu Dumnezeu” ce încheie, apoteotic, destăinuirile a căror continuare, cel mai probabil, nu se va lăsa mult așteptată.
Practic, așa cum îi spune și numele, cartea are la bază ideea de dialog, de comunicarea directă, nemijlocită și al naibii de sinceră, chiar dacă aceasta se face nu doar cu oameni, ci și cu propriile sentimente, stări, trăiri.
Stilul fluent, fără asperități sau înfloriri inutile, face ca, la prima vedere, lectura să pară una facilă. Cu toate acestea, dincolo de talentul narativ al autoarei, stă adevărata bogăție a acestui roman psihologic pe care l-aș recomanda tuturor celor ce trec prin momente dificile, tuturor celor ce-și pierd echilibrul, tuturor celor ce trec prin traume ce, la prima vedere, par insurmontabile, căci nu ai cum să nu te oprești, din când în când, din citit și să nu-ți pui întrebările care contează, cele pe care, poate, le-ai amânat mult prea mult, pentru a-ți începe propria redescoperire, vindecare, evoluție.
„Dialoguri cu primul meu soț și iubirea de după divorț” se găsește aici.
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Pe Cristina o găsiți întreagă aici.
Citiţi şi
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
