Lupta pentru o poziție într-o companie de prestigiu sau chiar instituție supra-națională nu este ușoară, nici dreaptă. Foști elevi din sisteme educaționale diferite, unii din start câștigători, alții fără să înțeleagă că nu au șanse, concurează cu aceeași dorință. În Europa estică, mulți am crescut învățând că este important să îți dorești să ajungi „cineva”. După studii multidisciplinare, dar în primul rând pedagogice și în managementul crizelor, și după aproape 25 de ani de muncă în instituții naționale sau supra-naționale, ca angajat în administrația publică sau freelancer, eu cred că diferența dintre învins și învingător este dată nu de dorință, ci de acțiune. Iar acțiunea este determinată tot mai mult nu de setul de abilități tehnice, ci de capacitatea aspirantului de a aborda transversal provocările și oportunitățile din piață.
Pentru că puțin de la fiecare va determina într-o zi acel necesar pentru a reuși, las contribuția mea: câteva cuvinte despre cum putem ajunge sau cum îi putem sprijini pe alții să se poziționeze pe drumul profesional potrivit.
Angajatul dezirabil azi
De cele mai multe ori, prima triere a candidaților se realizează de către roboți care analizează cuvinte-cheie în CV, apoi urmează selecția de către o comisie, și în cele din urmă, interviul – care și el poate fi precedat sau urmat de teste tehnice și uneori psihologice.
Tendința angajatorilor este să prefere profesioniști care iau munca în serios, dar au simțul umorului și reacționează prompt în situații critice. Dincolo de cunoștințele specifice, angajatul perfect trebuie să dețină un set de competențe aplicabile oriunde. Se numesc abilități transversale, pentru că nu aparțin unui domeniu anume, iar transversalul se distinge într-o lume plină cu oameni care știu să facă „tot” și în esență nimic deosebit, prin abilitatea sa unică de a extrage esențialul și a-l orienta în direcția potrivită. Aceasta joacă rol de valută decisivă: îl plasează pe deținător undeva în top în viața profesională, conferindu-i necesarul pentru competiția europeană și globală.
Fără a o impersona, transversalitatea se potrivește mănușă cu interdisciplinaritatea, și reprezintă, dacă vreți, punctul pe I al candidatului dezirabil pentru o poziție profesională.
Oricând se ivește un prilej cât de mic, pe rețelele de socializare este dezbătut intens și destul unde se poziționează România la această masă, în raport cu vestul. Nu este scopul acestor rânduri dintr-o serie, pe care le numesc observații și îmi propun ca ele să atingă un dascăl, un elev, un tânăr la vârsta întrebărilor sau un profesionist experimentat, care vrea mai mult. Pentru că puțin de la fiecare va determina într-o zi acel necesar pentru a reuși, am adunat priceperea mea în câteva cuvinte despre cum putem ajunge sau cum îi putem sprijini pe alții să se poziționeze pe drumul profesional potrivit, prin educarea competențelor transversale.
„Învață cum să înveți” sau de ce Ghidajul este esențial
Suntem de acord că majoritatea informațiilor necesare omului modern se găsesc în surse deschise – adică în tot ce ne înconjoară și este accesibil, de la internet și până la trecătorul care ne răspunde mecanic încotro se află magazinul nesemnalizat pe Google Maps, sau chiar cât este ceasul. OK, dar știm cum să le accesăm și mai ales cum să le interpretăm eficient?
Dascălii au un rol esențial în orientarea viitorului profesionist spre a înțelege cum să obțină informația necesară într-o lume saturată de informație. Nu este clișeu și nu necesită atâtea resurse financiare pe cât cineva ar fi tentat a crede. Dar necesită transmiterea unui model de a învăța cum, ce și cât să culegi.
Curiozitatea și creativitatea sunt elemente care pot califica un om pentru statutul de profesionist transversal, iar ele nu se regăsesc în curricula educațională. De multe ori, transversalii răsar în urma studiului individual aprofundat, dintr-un cenaclu sau club organizat într-un domeniu anume, și nu neapărat de pe băncile facultății, nici chiar dintr-o școală vocațională. De obicei există un declanșator, care din acel punct le orientează atenția multi-direcțional, dincolo de domeniul tehnic în care profesează.
Mai jos câteva exemple în care declanșatorul a orientat dezvoltarea abilităților transversale, căci a reprezentat momentul când respectivul profesionist a înțeles că pentru a se distinge în marea masă, mai are nevoie de „ceva”:
Nina conduce o companie privată. Ea primește un buletin de știri prin email, are chiar și alerte pe telefonul mobil – da, Biziday este și aplicația ei preferată!, dar a constatat că există o mulțime de situații când trebuie să-și realizeze propriile căutări creative pe internet fără a apela la cineva din echipă, pentru a obține performanțe în timp real. Treptat, a învățat să utilizeze nu doar ceea ce numim internet „la suprafață”, ci și partea invizbilă de web – baze de date publice, de exemplu – sau chiar webul istoric, care conține informații arhivate. Ea știe că toate aceste rezultate pot fi returnate prin geolocalizare, într-o limbă anume, sau un format specific de fișier. Nina este modelul de profesionist care a înțeles că abilitățile digitale îi îmbunătățesc performanța datorată studiilor economice și de management.
Victor a început să se concentreze pe detalii din alte domenii decât cel profesional de bază, dar și pe valorile aberante dintr-o situație, când a citit că un cutremur ar putea însemna că o armă nucleară a fost testată în respectiva zonă geografică. Ulterior, aplicând abilități interpersonale (mai ales ascultare activă și colaborare) și analitice (de cercetare, colectare a datelor și creativitate), și-a perfecționat modalități de a identifica rapid aspecte neglijabile chiar de experți, ajungând să agrege date statistice într-un organism regional.
Acum 25 de ani, Natalia lucra într-o companie unde nu erau computere suficiente și nici informație vastă în biblioteca numită internet, așa că a decis să folosească un canal suplimentar de documentare constând în crearea propriei baze de date utile: valori atipice sau orice i s-a părut important în domeniul de care se ocupa. Știu că și voi aveți o agendă cu nume, numere de telefon, evenimente – cam despre ele este vorba. Natalia definește acea perioadă ca plină cu muncă zilnică de rutină, care i-a plăcut și din care a învățat mai ales câte chestii îți scapă, dacă nu sunt notate. Obiceiurile profesionale și organizarea în jurul unor nevoi au transformat-o pe Natalia în profesionistul disciplinat care acționează după o structură logică azi. Ea este avocat pledant pentru o agenție supra-națională.
Cel mai dificil îmi este poate să scriu despre mine, însă voi încerca: analizez soluții digitale în contextul managementului crizelor, dar acum mai bine de două decenii am luat o decizie simplă, de a urma o școală de jurnalism. A fost o decizie simplă pentru că mi-aș fi dorit să urmez o altfel de facultate, deși eram studentă la drept, și a mai fost simplă pentru că Luminița Tudor – pe atunci prietena mea, azi un reputat psiholog – cunoștea îndeaproape școala aceasta, frecventabilă în paralel cu facultatea. Internetul era puțin cunoscut, oamenii nu aveau conturi pe platforme de socializare, așa că m-am documentat într-un oraș de provincie observând investigații în teren la un ziar de știri, la unul de scandal, la radio și la un post TV. Eram fascinată de oamenii din redacție și încercam să învăț cât mai mult din abilitățile lor de organizare, planificare și prezentare, oral sau în scris. Interacțiunea directă în acele câteva luni cu diverse categorii sociale și situații mi-a forțat acumulări, ca ulterior să recunosc și să înțeleg mai ușor acțiuni și termeni specifici, precum dezinformarea sau știrile false, împreună cu instrumente și tehnici de menținere a influenței într-un anumit domeniu. Profesorii mei la Școala de Jurnalism erau un scriitor de literatură SF – Aurel Cărășel – și un jurnalist care lucra în presa locală – Laura Pumnea. Zâmbesc: în România acelor ani ceea ce făceau ei era într-adevăr SF, căci modelau inteligența emoțională a unor tineri care se visau jurnaliști, așa încât să nu devină manevrabili doar trăgând de ațe…
Cum pot școala sau un mentor să așeze un elev pe calea spre medii profesionale elitiste?
Lectura înseamnă cunoaștere, iar interpretarea proprie a diverse scenarii antrenează creierul analitic. Cercetarea în surse deschise este cea mai la îndemână metodă pentru o minte clară, cu capacitatea de a operaționaliza modalități structurate de acțiune, în diverse situații. Integrarea și prezentarea rezultatelor acestei cercetări individual sau în echipă dezvoltă alte abilități.
Pe acestea din ultima categorie, nici nu știți când este nevoie să le folosiți. Am să vă spun că George a obținut 1 punct din 10 la primul test din categoria „dictare negociată”. George este cetățean român, testul era la limba franceză, iar el nu a avut încrederea de a-și susține punctul de vedere în fața partenerei de exercițiu, vorbitor nativ de limba franceză. După ce i s-a explicat că acel test în care au scris individual, au discutat și ulterior au predat o singură lucrare (scăzându-li-se 1 punct pentru fiecare greșeală, iar dacă ar fi avut 14 greșeli notarea s-ar fi oprit la 0 din 10) a fost despre mult mai multe decât scrierea după dictare, a urmat un altul. La care, cu aceeași parteneră, a obținut 10 din 10, singura notă maximă din clasă. Ne-a explicat cum și-a susținut și negociat opinia: calm, ferm, cu argumente științifice. Și… da, uneori „impostorul” se poate dovedi a fi mai bine și mai științific pregătit decât acela care are locul asigurat prin „naștere”.
Concret, cum îi determinăm încă din ciclul primar pe elevi să citească și mai ales să cerceteze, fără să aibă impresia că sunt obligați? Familiarizându-i într-un mod plăcut cu instrumentarul necesar:
- Transferul de cunoaștere despre puterea și limitele internetului, dincolo de atracția TikTok
Internetul este un pas uriaș ca metodă de cunoaștere și este accesibil din start acestei generații, dar a devenit și un instrument de selecție. Aproape că nu mai există profesie care să nu implice abilități legate de navigarea pe internet.
Invitați persoane care să le vorbească tinerilor despre internet, raportându-se la nevoile și la capacitatea lor de înțelegere. Este important să înțeleagă internetul prin prisma beneficiilor și pericolelor de pe platformele de socializare, dar și a oportunității de a consulta virtual biblioteci din toată lumea sau informația de care au nevoie ca să plănuiască o ieșire în oraș sau chiar o vacanță.
Dacă nu dispuneți de un influencer în proximitate (deși ați putea încerca, „idolii” acestei generații nu sunt inabordabili, cum poate vi s-a părut), „prezentatorul” care să explice termeni ca „web”, „portal”, „platforme de socializare”, „confidențialitate”, „protecția datelor personale”, poate fi un jurnalist sau chiar un student la informatică. Sau, de ce nu, încercați să scrieți la https://dnsc.ro/contact. Ei se ocupă de amenințări cibernetice, iar pe website-ul menționat la rubrica Relații cu Presa este indicat Mihai Rotariu – poate fi expertul în comunicare pe teme digitale de care aveți nevoie la un moment dat.
- Propria investigație: „Pune-mă să fac, și voi înțelege!”
Diferite publicații pe hârtie ar putea fi consultate la biblioteca școlii sau chiar în casa voastră, dacă sunteți părinte, iar nu cadru didactic. Nu trebuie să fie aduse zilnic, nici măcar săptămânal, dar la un moment dat elevii pot să primească sarcina de a realiza un proiect de cercetare pe o anumită temă. Desigur, regăsibilă în acele ziare. Și neapărat cu un început atractiv, care să-i facă să se simtă importanți, de exemplu: „Diferite cotidiane se află la dispoziția ta la biblioteca școlii”. Un început (dar și o altă sursă) pentru un astfel de proiect poate fi sarcina de a identifica sinonime și antonime date, în dicționarul explicativ. Apoi să explice elementele comune și ce anume le separă. De ce nu, în varianta online. Cătălin Frâncu, absolvent al liceului bucureștean de informatică și unul dintre primii angajați la Google, și-a legat numele de proiectul „dexonline”.
- Accesul la informație multidisciplinară – un pas spre cunoașterea integrată, interdisciplinară
Zilnic, o revistă a presei poate fi realizată și afișată pe un panou A3. Elevii sunt rugați să contribuie, prin rotație. Posibile secțiuni: Cultură, Educație, Societate, Economie. Cele patru din exemplul meu le asigură o cunoaștere interdisciplinară, dar nu înseamnă că nu pot fi înlocuite cu altele. „Știrile” – nu mai mult de 2-3 – vor conține numele sursei (ex: „Adevărul” sau https://antipa.ro/), pagina – daca este cazul – și titlul. Da, studiile arată că omul modern citește doar titlul, deci nu știu cum de ați ajuns până la rândul acesta din articol. Dacă mai sunteți aici, sugestia mea este ca aceste reviste de presă să fie stocate într-un biblioraft și consultate la bibliotecă timp de o lună de la data afișării știrii.
- Drumul spre propria opinie
Săptămânal și pentru cel puțin un semestru (recomandarea este un an) – elevul trebuie să-i prezinte dascălului sau mentorului pe o coală A4 redactarea unei știri după structura: titlu, sursă și un rezumat de 4-8 rânduri. Opinia elevului despre articol poate fi inclusă în Concluzii și îi aduce o apreciere-bonus. Același exercițiu poate fi realizat în urma vizionării unei știri TV.
Vă garantez că experiența investigației proprii la nivel tactil este diferită de clickul care te duce într-o pagină virtuală, dar fiecare deschide o poartă spre un „drum” profesional agil. Înainte de a vă simți impostori visând la aceasta, aș vrea să vă gândiți la faptul că cineva trebuie să se așeze pe un astfel de drum. Cu instrumentele potrivite, acel „cineva” poate fi oricare dintre noi.
Pe Octavia o găsiți și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Când știi că ai nevoie de o schimbare în viața ta
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
