Bună, dragilor! Mă numesc C.N. și jur că nu înțeleg și nici nu pot să accept că m-a părăsit amantul. (Să știți că scriu greu, pentru că mi-e foarte nașpa cu virgulele, niciodată nu știu unde să pun pauza, înainte sau după?)
Parcă văd că vă dați ochii peste cap și mormăiți în barbă „Iar povești cu amante și amanți, asta e singura preocupare????”, dar să mă credeți că e o meserie adevărată și foarte benefică. Clar! Până te părăsește amantul, cum spuneam mai sus.
Am 45 de ani și am depășit deja ceasul al treișpelea, și cu căsătoria, și cu copiii, pentru că e greu să mai găsești pe cineva la vârsta asta! Cât despre copii, Doamne-ferește să nu iasă cu vreo problemă, așa că mai bine renunți decât să iasă cum nu trebuie. Așa că soluția e tot un bărbat căsătorit, fiindcă dacă mai e vreunul single sigur are ceva probleme la mansardă: e tipicar, nu-l mai poți scoate dintr-ale lui, e cu mămica la telefon și peste tot, are un job care îi consumă tot timpul sau se joacă pe calculator, să treacă mai repede timpul. Unul din ăsta sigur nu e o afacere serioasă la vârsta asta, în tinerețe mai treacă-meargă. Acum vreo zece ani sau mai bine altfel mergea treaba, aratăm și eu mai comestibil, erau și ei dornici de escapade, acum, la 50 de ani mai greuț așa să mai scape de acasă…
Dar să revenim la problema mea, pentru care trebuie să vă cer sfatul. S-o luăm încetișor: amantul meu, bărbat însurat, normal, bine situat, cunoscut în oraș, familie, copii, nevastă profesoară. Ne-a mers din plin câțiva ani: delegații, escapade, shopping, cadouri, știți voi – care știți, care nu și aveți până în 35 de ani, luați exemplu!, mă rog, tot ce-ți puteai dori ca să pui mâna pe o bijuterie care să-ți asigure un trai cel puțin decent pe viață. Să nu credeți că astea se obțin fără eforturi, da? Să ții în secret așa ceva e foarte greu, dar (vă vând un pont😊) se pot găsi și niște cunoștințe comune prin care să ajungă la nevasta îngropată în tigăi și curățenie niște… bârfe, să le zicem. E mai ușor să bage ea divorț, că plătește și taxele și la proces și… nah, femeile sunt de obicei mai hotărâte decât bărbații când e vorba de gelozie.
Ce să vezi: femeia l-a îmbrobodit, și-a jucat cărțile cum a știut mai bine( femeile au simțul ăsta) și l-a întors acasă. Măi să fie, ea nu știa că nu e suficient doar să împarți aceeași locuință, să iei masa când și când, să socializezi la diverse evenimente, să ștergi praful sau să faci o tocăniță, pentru că asta nu e iubire și nici căsnicie. Lucrurile astea le știam eu cel mai bine, care eram mereu pregătită de o partidă de s*x nebun așa cum îi plăcea fugitului de acasă iar de mâncat, normal, există firme de catering sau restaurante la capătul pământului unde să nu te vadă nimeni (sau mai bine să te vadă ”întâmplător”?). Nu intenționam să scriu un manual de tehnici dar nimeni nu-i perfect😊.
Așa că dus a fost! Cu toți anii mei de sacrificiu, secretomanie și speranțe că mă așez și eu la casa mea ca toată lumea. Ca o să am o casă a mea, familie și copii. Că n-am pierdut degeaba niște mulți ani ca să pun mâna pe un bărbat și mișto și cu bani. Catastrofă totală s-ar putea spune. Între noi fie vorba, să rămâi cu buza umflată după ce erai în al nouălea cer, după ce te știau toți prietenii că în sfârșit urma să te ia cineva de nevastă, asta nu-i deloc ușor de suportat.
Motiv pentru care am început s-o bombardez cu scrisori anonime. Că bărbatul ei o înșală în continuare, că numai pe mine mă iubește, că m-a iubit, mă iubește și mă va iubi pe acest Pamânt și dincolo de el, texte de aburit femeile naive care pun botul la așa ceva. Nu-i ortodox, dar mă pozez în biserică și pun pozele pe Facebook, să știe lumea că sunt credincioasă și cu frică de Dumnezeu. I-am trimis mesaje din astea vreo trei, pe toate rețelele, și le-a văzut. Nu cred că și-a dat seama de la cine sunt, că mi-am făcut conturi false pe care le-am șters imediat. E prea proastă să-și facă probleme de la cine e mesajul, mai degrabă l-a luat pe soț la încins că încă o înșeală și ea stă acasă să vadă de copii.
Ultima dată am inventat o poveste care mi-a plăcut și mie, mai să nu mă recunosc. Cică eram o fostă elevă de-a ei care a întâlnit-o după câțiva ani și-i povestește viața ca auzită din târg de la țațele de servici:
”Soţul a revenit după un timp cu propunerea de a se ȋmpăca, chipurile pentru copii. Prietenii au fost uimiţi, nu se așteptau la așa ceva nici măcar din partea lui și au sfătuit-o să nu ȋi accepte avansurile. Soţul perfect nu suportase să o vadă liberă.
Ea a cedat, avusese el grijă să o transforme ȋntr-o femeie-cȃrpă ȋncă de tȃnără, apoi ȋn preșul lui personal așa că nu a fost nicio problemă să fie docilă și să ȋl primească ȋnapoi ȋncă o dată. Doar îl mai primise și ȋn alte dăţi, tot ȋn urma promisiunii că nu se va mai ȋntȃmpla să se ducă după altele. Nici nu i-a trecut prin cap că perfectul soţ avusese ȋn gȃnd doar evitarea unui partaj care i-ar fi ciuntit niţel averea. Ea era convinsă că o voia iar doar din dragoste și de dor și pentru că ȋi era indispensabilă.
Nu a durat chiar mult cuminţenia soţului. Știi cum e: fix cȃnd crezi că ai găsit femeia perfectă, apar altele mai perfecte. Cea pentru care ȋși lăsase soţia și copiii nu ȋl mai voia pentru moment, dar ȋl voiau altele. Doar că individul era mai atent iar ea suficient de naivă ȋncȃt să ȋl creadă cuminţit definitiv, dedicat familiei și credincios ei. Orele lungi petrecute la birou nu ȋi dau nici acum nimic de bănuit, convinsă că e harnic, nici delegaţiile lui care ȋși modifică data plecării sau a ȋntoarcerii ȋn mod nefiresc, de parcă toţi partenerii lui de afaceri ar fi neserioși, nici obligaţiile ivite brusc pe care i le anunţă la telefon cu o ora ȋnainte. I-a spus ei cineva că mașina lui e ȋn faţa biroului pȃnă noaptea tărziu. Ce nu știe e că acum vizitele la amantă sau ieșirile de taină sunt cu o altă mașină pe care și-a cumpărat-o fără să ȋi spună ei. Doar ȋși permite. De fapt i-a luat-o cadou unei… prietene, deci pe numele lui nu apare nicio mașină ȋn plus. Ea fuge repede acasă după ore să ȋl aștepte cu casa spălată și mȃncarea caldă, convinsă că așa este o soţie bună. El vine acasă cȃnd nu mai are treabă ȋn altă parte. O duce ȋn cate o vacanţă și o dă pe spate cu cȃte un hotel scump. În rest ȋși pansează sufletul cu altele mai pe gustul lui.
Pe ea prietenele au cam lăsat-o, că prea și-a abandonat și ea copiii și prea e supusă și dedicată trup și suflet mult iubitului conducător, pardon soţului: pe ei ȋi critică că sunt iresponsabili si nerespectuoși cu fenomenalul lor tată, nu iese decȃt cu el, pe ele ori le evită ori le poartă cu vorba pȃnă se plictisesc sau renunţă rănite. Nici la servici nu mai are parte de aceeași imagine, pentru că toată lumea știe povestea și și-a cam pierdut respectul colegilor. Eh, vreo colegă o fi știind chiar mai mult că doar oameni suntem și multrȃvnitul s-a destăinuit la ceas de seară pentru a se asigura de o fidelă ȋn plus… Se plȃnge că este nedreptăţită dar nu ȋi trece prin minte că perfectul soţ este la curent și tolerează. Sigur că vede că ȋn jurul ei se fac jocuri, dar nu ȋndrăznește să crȃcnească. Omul se amuză: mi-era bine unde eram, m-am ȋntors, acum joacă cum ȋţi cȃnt eu.
Copiii au crescut și se simt inutili și ȋn plus. Cȃnd era dărȃmată, ei au fost lȃngă dȃnsa deși erau doar niște copii. Acum că și-a recăpătat rolul de bucătăreasă-șefă singura ei ocupaţie este să ȋși urce soţul pe un soclu cȃt mai ȋnalt. Relaţiile cu copiii s-au deteriorat rău, pentru ca ei nu ȋși pot ierta tatăl impostor, nu pot ierta trădarea, plecările lui, scandalurile, iar el se poartă ca și cȃnd ar fi fost permanent tăticul perfect, deci poate avea pretenții. Își iubesc mama dar le e greu să o vadă manipulată de omul care a jucat bambilici o viaţă. Probabil că ea observă, că doar e un fin psiholog, dar nu ȋndrăznește să ȋși supere perfectul soţ, pentru a nu fi apostrofată din nou.
Prosperul om de afaceri a avut grijă să ȋși ȋmprăștie firmele și dincolo de graniţe, nu neapărat sub numele lui, astfel ȋncȃt e greu de urmărit ce cȃștiguri exacte are. Ea știe doar ce aude uneori de la contabilul oficial. Adevărata contabilitate se ţine altfel, cu oameni devotaţi, prieteni care ȋi ţin spatele, care ȋi acoperă escapadele, oameni care au știut să se ȋnvȃrtească, ca și el. Controlează afaceri ȋn care numele lui nici măcar nu apare iar ea nu va ști niciodată adevărata lui avere pentru că testamentul oficial a fost lucrat ȋn așa fel ȋncȃt să ȋnţeleagă totul abia după decesul lui, dacă ȋi supravieţuiește. A avut el grijă să aibă și avocaţi buni ȋn timpul vieţii. Pentru moment ea nu știe, e prea cinstită și credulă să gȃndească ȋn stilul soţului, ȋnsă copiii s-ar putea să bănuiască. Spiritual și plin de surprize chiar și dincolo de moarte, nu?”
M-am uimit eu de mine ce-am putut să scot dar am avut numai 10 la română așa că mi-am dat frâu liber. Nu se poate să nu fi creat un haos din nou în preafericita familie care se pretinde a fi! Parcă-i și văd cum își aruncă gălețile de lături în cap și se jură pe toți sfinții că nu-i adevărat.
Acum am ajuns la ce voiam să zic de fapt: ce ziceți, să continui cu mesajele astea? Am și eu dreptul să fiu o femeie împlinită, după cât am dat și cât am suferit? Cred că e corect să mă răzbun fiindcă am drepturi! Am pierdut ani din viață, acum sunt singură, iar ei sunt fericiți și viața merge înainte pentru ei. Nu e corect! În viață, dacă nu lupți pentru ce e al tău, te trezești numai cu resturi rămase de la alte mese, ori cu asta nu mă pot împăca.
Aștept răspunsurile voastre, dar nu mă condamnați! Sunt o femeie care are nevoie de un bărbat așa cum fiecare din voi aveți bărbații voștri! O femeie care a pierdut niște ani să-și câștige un loc și un drept!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
