Doamnelor, domnișoarelor, pe 20 noiembrie, începe în Qatar, Campionatul Mondial de fotbal masculin. Încerc să explic, luând ca punct de plecare chiar viața mea, de ce e asta important.
Sigur, aveți dreptate, treaba asta se întâmpla de obicei vara. Cum s-a ajuns aici? Păi, în principiu este de vină globalizarea dictaturii capitalului. Organizația FIFA are mare apetit pentru bani din regimuri iliberale. Acum patru ani i-a dat Mondialul Rusiei lui Putin, cunoscutul stat terorist. În Qatar e foarte cald vara și de aceea acum – toamna/iarna. Păi, și atunci de ce nu organizează Qatarul un Mondial de popice sau de go? Păi, la popice și la go ne uităm mai puțini, iar banii, cu cât sunt făcuți mai ușor și mai nedrept, cu atât vor să fie mai văzuți. Ne uităm la fotbal. De ce? În continuare, o să-mi scriu mie însumi, dar se va înțelege, veți înțelege, veți înțelege.
I.FERICIREA
E 1990, ai șapte ani și tocmai ai descoperit fericirea. Fericirea e când Roberto Baggio marchează golul cu Cehoslovacia, cel mai frumos gol din câte ai văzut și vei vedea vreodată. E adevărat, tu n-ai văzut Mexico 1986, iar Maradona este acum doar o umbră, dar nu te simți vinovat că ai deschis ochii cu marea frumusețe.
Toate golurile pe care le vei vedea după aceea vor fi copii imperfecte ale acestui absolut. Vei avea toată viața un cult pentru frumusețe și asta va fi important, căci o vei căuta pretutindeni, chiar dacă pentru asta va trebui să umbli tot pământul, mai ales dacă pentru asta va trebui să umbli tot pământul.
II.CERUL, ATÂT DE APROAPE
E 1994 și România e aproape să joace o semifinală cu Brazilia. Hagi e magnific și viața e frumoasă. Apoi afli ce este durerea, durerea adevărată. Durerea adevărată e când România pierde cu Suedia, la lovituri de departajare acea calificare într-o semifinală cu Brazilia. Și mai afli că oricât de mare e durerea, mereu poate fi mai rău, așa că Roberto Baggio, același Roberto Baggio, idolul tău, ratează lovitura de departajare decisivă într-o finală de Mondial, trimite o minge în cer. Și cerul, care era atât de aproape, se prăbușește. Ce poate fi mai rău de atât?
Dar mai afli și că după rău vine binele, căci Roberto Baggio este, de atunci, cel mai iubit fotbalist din istoria fotbalului italian, care a mai dat campioni mondiali, dar nu a mai dat niciodată pe cineva ca Roberto Baggio. Ai învățat atunci o lecție mai importantă decât orice cupă mondială: durerea se traversează cu demnitate.
III.SFÂRȘITUL COPILĂRIEI? NU ASTĂZI, NU ÎNCĂ…
E 1998 și viața încă e frumoasă, n-a venit sfârșitul lumii, copilăria stă să se încheie, dar nu se va încheia, chiar dacă va fi ultimul mondial al lui Roberto Baggio, ultimul mondial al României lui Hagi, vin alte generații și alți copii deschid ochii pentru prima dată către fotbal și toți anii care vor urma în viața ta sunt trași de locomotiva acestor prime trei cupe mondiale pe care le-ai văzut și care pentru tine sunt mai importante decât cele trei cupe mondiale câștigate de Pele. Lor le datorezi dorința, dorința de neînvins, de a amâna totuși sfârșitul copilăriei, fiindcă atunci, abia atunci, va veni moartea. Și de aceea încă…
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
O istorie a fotbalului feminin
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
