Claire Denis filmează necazurile și modificările unei pasiuni iubitoare, dar păstrează – cu atenție – distanța. În Avec amour et acharnement, cineasta se joacă cu noțiunile cinemaului burghez, dar și de autor, cu așteptările și codurile acestor genuri, chiar dacă asta ar putea însemna exagerare.
Ca un regizor temerar și intransigent, își asumă riscuri reale pentru a întocmi un protocol al pasiunii, într-un mod vibrant. Claire Denis turnează o peliculă care ne este familiară. De la film la film, își găsește aceiași parteneri. Pentru acest nou proiect, care i-a adus premiul «Ursul de Argint» pentru «Cel mai bun regizor», la Festivalul de Film de la Berlin, din 2022, ea s-a reunit cu Christine Angot, adaptând una dintre cărțile sale. Pentru distribuție, l-a ales pe Vincent Lindon, dar și pe uimitoarea Juliette Binoche, deja prezentă în ultimele sale două filme: High Life și Un beau soleil intérieur. Cu acest spirit de trupă, Claire Denis își înființează micul ei teatru sentimental, atât intens, cât și minimalist.
Bunăoară, avem de-a face cu o poveste simplă: de zece ani, Jean și Sara trăiesc împreună. Sara (Juliette Binoche) se iubește cu Jean (Vincent Lindon). Această iubire este pasională și carnală, așa cum o demonstrează și îmbrățișările lor. Scenele de deschidere lasă corpurile împletite ale cuplului să exprime pasiunea.
Când s-au cunoscut, Sara i-a povestit lui François, cel mai bun prieten și mare admirator al lui Jean – atunci când acesta juca rugbi ca profesionist – despre viața lor.
Într-o zi, Sara îl vede pe François pe stradă. El nu o observă, dar ea este copleșită de sentimentul că viața ei s-ar putea schimba brusc. Așadar, Sara își găsește fostul iubit, François (întrupat de Grégoire Colin, și el un fidel al regizoarei). Pentru prima dată în ultimii ani, François reia legătura cu Jean și îi propune să lucreze din nou împreună. În acest mod, se declanșează o spirală incontrolabilă. Aparenta stabilitate a cuplului este compromisă atunci când se strecoară îndoiala.
Practic, analizăm portretul unei femei aflate în pragul unui punct de cotitură. Îi îmbrățișăm punctul de vedere și asistăm la șovăiala sentimentelor sale sau – cel puțin – la exprimarea dorințelor sale complexe. Acest fir narativ (destul de) slab, care se datorează doar acestei tulburări, dă naștere unei întrebări existențiale profunde și obsedante, atunci când viața acestei femei este pusă în alertă. La început, vorbește dezinvolt față de soțul ei despre acest bărbat din trecut (care pare să fie un fel de „obiect de negare”), dar, încetul cu încetul, ceva în privirea ei se schimbă.
Scena de deschidere este una dintre cele mai bune pe care le veți vedea anul acesta pe marele ecran. Pe muzica sublimă a celor de la Tindersticks, apar și câteva mângâieri într-o apă turcoaz. Claire Denis nu are egal în filmarea trupurilor care se frâng unele de altele și se îmbrățișează.
Dragostea pare să devoreze pelicula. Această fericire va infuza întregul film, fără a fi necesar să ne întoarcem la el; Sara și Jean s-ar iubi în continuare, dacă nu ar fi și François.
Iată că, „iubitul pierdut”, „partenerul (re)găsit”, se întoarce în viața lor și va distruge totul în calea lui. Intimist, filmul poate deveni de-a dreptul sublim, chiar dacă rezultatul e pe cât de crud, pe atât de eliberator.
Jean e un fost rugbist internațional, tată al unui adolescent de rasă mixtă și fugar, fost prizonier, ce caută să se reintegreze în viața profesională. Pare destul de mult pentru un singur om, chiar dacă Vincent Lindon întruchipează cu destulă convingere acest personaj improbabil. Înțelegem că acest erou alimentează povestea sentimentală. Jean este mereu „al doilea”, dar – mai presus de toate – nu este din același mediu cu Sara. El este bărbatul din mediul suburban care se întoarce să-și facă cumpărăturile în Vitry. Are sens, dar tonul lui Claire Denis este mai puternic în abstracție, îndeosebi când vocea profundă a lui Stuart Staples este suficientă pentru a răsturna povestea.
Treptat, dialogurile ocupă tot spațiul pentru a exprima supărările și sapă un adevărat câmp de luptă. Cuvintele dezvăluie defecte atunci când se ivesc lucrurile rămase nespuse; apar și evitări, când sunt ghicite minciuni flagrante. Acest limbaj, fin lucrat, se află în centrul thrillerului conjugal și contribuie la crearea unui climat irespirabil.
„Cine contează acum? ”, „Omul din Bahamas sau cel din parcare? ”, „Cine este «oficialul»? ”, „Cine este «iubitul»? ”, „Care dintre cei doi este «marea ei dragoste»? ” – Aceste întrebări legate de adulter sunt evacuate rapid, pentru a îndepărta filmul de toate convențiile burgheze ale conjugalității. Într-una dintre cele mai frumoase secvențe ale filmului, Jean o suspectează pe Sara că îl înșală. Ea îi cere să o lase să vorbească: „Nu înțelegi că o propoziție este o suflare? De fiecare dată când mă întrerupi, trebuie să o iau de la capăt, de la început pentru că îmi trag răsuflarea, respirația sentinței…” Dincolo de acest aspect, al limbajului, filmul este – mai presus de toate – unul centrat pe fizic, ca mai toate filmele acestei realizatoare. Montajul se bazează pe expresia corpurilor, cu o cameră intruzivă, care surprinde intimitatea cât mai aproape de piele și fețe. Acolo, violența disputelor este sporită; toate momentele sunt pline de tensiune, par în stare de urgență. Din moment ce ne temem să debordăm în orice moment, pelicula virează spre thriller.
Juliette Binoche și Vincent Lindon oferă interpretări incredibile. Practic, actorii par de-a dreptul sufocați de camera de filmare. Această romantism, care devine un triunghi amoros, cât și un thriller despre infidelitate, are loc în spații în care protagoniștii par izolați de lume, ca într-o bulă impermeabilă la orice influență exterioară. Filmul transmite un puternic sentiment de claustrofobie, o stare generală de rău, care prelungește puritatea decorului (un dormitor, un balcon etc.). Din aceste câteva evadări, putem înțelege contradicțiile Sara, rupte între sentimentele ei obsesive, distructive și setea de eliberare. Sara se confruntă cu propriile ei dorințe. Ea se întreabă în ce măsură este pregătită să le satisfacă, să și le asume. În centrul acestei pelicule, se regăsește dorința feminină, dar intriga nu îi oferă un partener privilegiat. Dorința ei este absolută, dar nu este dedicată unei anumite persoane, soțului sau iubitului ei, acesta din urmă reprezentând, în fond, cele două fețe ale aceleiași monede. Regăsim, la această eroină, înțelepciunea pe de o parte, turbulența, pe de altă parte. Această dimensiune îi conferă filmului o nuanță de abstractizare, în care bărbații sunt doar niște figuri fantomatice, care o bântuie pe Sara. Nuanța aceasta ne conduce la o altă caracteristică a cinematografiei bogate și intense a lui Claire Denis, cea a tulburării. Între cuvinte și trupuri, cu iubirile exprimate, filmul ne invită la o formă de abandon și ne împinge spre disconfort.
În Avec amour et acharnement, Claire Denis și Christine Angot povestesc – cu o precizie chirurgicală – despre strigătele corpului, dar și despre strigătele inimii, despre felul în care focurile prost stinse ale trecutului vin să stabilească prezentul și să condamne viitorul. Toate acestea se regăsesc într-un echilibru perfect între traducerea cerebrală și fizică a acestor chinuri, purtate de un trio major: Vincent Lindon, Juliette Binoche și Grégoire Colin. Cu dragoste și necruțare, actorii nu își blochează niciodată personajele în arhetipuri. Realizatorii lasă voluntar să plutească umbre și desenează un puternic thriller conjugal a cărui atmosferă surdă își găsește un ecou perfect în coloana sonoră a celor de la Tindersticks.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Claire Denis
Scenariul: Claire Denis, Christine Angot după volumul «Un tournant de la vie » de Christine Angot
Imaginea: Éric Gautier
Montaj: Emmanuelle Pencalet, Sandie Bompar, Guy Lecorne
Montajul de sunet: Olivier Walczak, Romain Ozanne
Sunetul: Jean-Paul Mugel
Muzica: Stuart Staples (Tindersticks)
Distribuția:
Juliette Binoche – Sarah
Vincent Lindon – Jean
Grégoire Colin – François
Mati Diop – Gabrielle
Bulle Ogier – Nelly
Issa Perica – Marcus
Durata: 1h 56 min.
Data premierei: 31 august 2022
Puteți citi interviul cu Juliette Binoche în care vorbește despre acest rol, aici.
Citiţi şi
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Băieții răi din manuale – It Ends with Us
Lumânările ard până la capăt. Și sufletul odată cu ele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
