Despre nevoia de echilibru între internet și viața de dincolo el.
Este sau ar trebui să fie cunoscută lucrarea lui Nicholas Carr – The Shallows: What the Internet is doing to Our Brains (Superficialii: Efectele internetului asupra creierului uman). Este despre cum, pe românește, excesul de tehnologie ne tâmpește.
Când te-ai deconectat ultima dată?
Pe de o parte, revoluția informatică/tehnologică ne-a ușurat viața, pe de altă parte, funcții altădată vitale omului – precum gândirea sau memoria – s-au atrofiat până aproape de dispariție. Și mai simplu spus: pe măsură ce gadgeturile au devenit tot mai inteligente, oamenii au devenit tot mai proști.
O știam, chiar și fără să-l citim pe Carr, o știam poate de pe pielea noastră. Anii de expunere excesivă la on-line ne-au făcut să pierdem atât de multe din ceea ce odinioară constituia umanitatea noastră.
Nu mai avem răbdare, nu ne mai putem concentra mai mult de două minute (în cazurile bune) sau opt secunde (în cazurile rele), nu mai avem puterea de accepta că există și un “totuși”, nu mai gândim critic, adică nu mai gândim. Sau, cum frumos mi-a spus cândva regretata traducătoare Antoaneta Ralian, acum aproape un deceniu: Astăzi, nimeni nu mai gândește cu capul lui, toți gândesc cu capul internetului. E aproape adevărat.
Dictatura superficialului
Și nici măcar nu sunt unul dintre cei care condamnă fără rest revoluția informatică/tehnologică. Sunt eu însumi un nomad digital, iar mobilitatea de care mă bucur (doar anul acesta am trăit, până acum, în Marsilia, București, Tenerife, Palermo, Sevilla, Milano, Cagliari, Catania, Viena și din nou Milano) ar fi fost imposibilă chiar și cu douăzeci de ani în urmă. Dar!
Dar nu pot să nu văd ceea ce într-adevăr îi face internetul minții umane. Superficialitatea instituită de dictatura tehnologiei este o amenințare imediată & reală la însăși existența vechii umanități.
Bineînțeles că nu am o soluție la această problemă de fond a timpului nostru, alta decât întoarcerea la clasici și discretul elogiu al moderației.
Să trăiești offline va ajunge (dacă nu a ajuns deja) un lux. Să poți să fii suficient timp deconectat de la oceanul global de nimic tocat instant, păstrându-ți sănătatea mintală – asta va fi la îndemâna a tot mai puțini și mai puțini oameni, poate chiar ultimii oameni.
Moderație, spuneam – adică echilibru. Viețile noastre au nevoie de online, într-o oarecare măsură (mult mai mică decât ne imaginăm). Căci într-o măsură mult mai importantă au nevoie de offline.
Viața omului se umple de sens cu prieteni reali și experiențe reale și sentimente reale. Natura și natura umană nu se pot salva decât împreună. Și mă tem că fac parte din ultima generație care încă știe/intuiește asta.
Și nici măcar nu mai sunt tânăr.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
