Nu a spus-o Elena Cârstea, nu public, dar mitul s-a propagat cu gingășia unui bolovan. A spus-o Rodica Ojog-Brașoveanu, dar nu pentru prima oară. Prima dată a spus-o superbissima Circe, iar tăicuța Homer, un domn fără domiciliu stabil, n-a avut nimic împotrivă. Cetățeanul Homer, și nu Kane, s-a jucat cu folclorul în loc să-și facă timp să inventeze televizorul. Pe atunci oamenii se purtau natural, delimitându-se strict de momentele în care jucau teatru.
Zeii acelor vremuri însă leneveau, bârfeau, rar puneau mâna pe carte. Și pentru că orice naș își are nașul, al lor i-a trimis la pușcărie pentru viol și crime cu premeditare. Circe nu fusese membră a comitetului central, din motive de clarviziune, fiind retrogradată la îmblânzirea animalelor în căutare de grădină zoologică. Zeus știa de ce. Transformând bărbații în porci, Circe a dat un semnal vremurilor viitoare că javrele s-ar putea să năpârlească, dar năravurile se țin scai. Cu toată aroganța lor, zeii nu au avut curajul s-o înfrunte, l-au trimis însă pe Hermes, patronul hoților, cum altcumva, pe ascuns, să-l consilieze pe Ulise, salvându-l de umilința de a fi lăsat și fără spadă, doar cu șoricul și sfârcurile la vedere. Lui Freud nu i-ar mai fi rămas decât alternativa închinării la floarea de lotus. Prefăcând bărbații în porci, Circe le făcuse de fapt dreptate ciconienilor. După ce i-au decimat, netrebnicii de ahei le-au violat și nevestele. Cu alte cuvinte, bărbații s-au născut porci, Circe nefiind decât inițiatoarea unui program de conștientizare. Nici măcar Zeus, care o ocolea până și pe Hera, când mai călca prin străchini, n-a avut curajul să se ia la harță cu adevărul! Șmecheria cu Hermes a ținut însă, deși bărbații nu s-au debarasat niciodată complet de grohăit sau poate Circe a reușit să-și vândă poveștile (poțiunile) cu învățătură de minte cu tot. Esop a încercat și dumnealui să dreagă busuiocul, deși săracul domn Darwin n-a mai apucat să vadă unde s-a oprit evoluția porcului. Ion Creangă, în schimb, le-a dedicat o poveste de reabilitare, învinuind femeia că le-ar fi pus șoricul pe jar, deși până la urmă tot ea le-a făcut și pomana.
Dar uite că m-am luat cu vorba și-am uitat să vă spun cum e cu porcii contemporani. Am consultat o specialistă, doamna din enunț. Mi-au trebuit câteva zile ca să găsesc nuanța perfectă. Cum să-i spun: doamna Rodica, Rodi, tanti Rodica, coană Rodico? Simt că s-ar fi retras din dialog, oripilată. Rodicuța ar fi trezit-o din morți, doamna Ojog-Brașoveanu ar fi sunat ca la cabinetul medical. Am ales simplu: Rodica Ojog-Brașoveanu pentru că unele femei când sunt tutuite te iau în râs. Prin dumneaei le-am cunoscut pe Minerva, nu doar zeița matematicii, dar și o la fel de redutabilă Circe, mare îmblânzitoare de defecte bărbătești, și pe drăguța de Melania, o persoană delicată, o prăjiturică, mare amatoare de teorii cu valoare adăugată, căreia îi căzuse în grijă un pisic născut suspicios, cu prostul obicei de a privi cruciș. A fost greu de evitat orice reziduu de afinitate electivă. În preajma lor s-au deprins cu veșnicia un Dobrescu (dobre/dobry=bun în slavonă) și un Azimioară, buni ca pâinea caldă. Chiar și în „Bărbații sunt niște porci”, Rodica Ojog-Brașoveanu încearcă să vină cu niște amendamente, că deh și noi mai iertăm greșiților noștri, dar scapă un pic frâiele și nimerește în plin sezon de cancan. Își dă seama de consecințe și ne provoacă la un altfel de seminar, nu în masculinul “Quo vadis?” ci în mult mai substanțialul și femininul “De ce?”:
“Făcând bilanțul întâlnirilor prin Mica Publicitate, Doinița ajunsese la concluzia că pretendenții se împart în două categorii: golanii și geambașii. Cei din urmă se prezentau la vedere ca la un târg de vite combinat cu o punere sub sechestru. Erau, în general, oameni practici, direcți, deciși să se însoare, dar având grijă să se vândă cât mai scump. Debutau, măsurând fără jenă și din toate părțile autoarea anunțului matrimonial (doar că nu se interesau câte kilograme de lapte dă pe zi), după care treceau la inventarierea interiorului cu dezinvoltura și competența unui perceptor. Urma tirul întrebărilor fără menajamente: vârsta, căsătorii anterioare, copii sau alte obligații, casa – proprietate sau chirie – cuantumul salariului …” (“De ce?”, din volumul “Bărbații sunt niște porci”, de Rodica Ojog-Brașoveanu)
Deși nu prea a avut timp să se plictisească, informațiile despre viața personală a Rodicăi Ojog-Brașoveanu sunt puține, fine și tocmai de aceea mult prea ademenitoare, după cum i-a fost și scrisul. Face parte dintre acelea și aceia cu care te poți bucura de o conversație animată dar în același timp plină de decență chiar și la cimitir. Locatarii cazați în ultimii ani prea confundă panseluțele cu pisoarul.
“-Iar te-ai parfumat ca o damă! Râse Coleta. Ce naiba, Basile, după ce pleci trebuie să aerisesc două zile!
Bărbatul își arătă dinții, încântat:
-Cunosc unele cucoane pe care nu le deranjează …
Din hol, se auzi vocea groasă, ca întotdeauna pusă pe harță, a Violetei Bordeianu:
-Ce cucoane cunoști tu?!
-Ba pardon, coană Violeto!
-Ce pardon, că doar cu târâturi te-am văzut.” (“Anonima de miercuri”, de Rodica Ojog-Brașoveanu).
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
