Moșii de vară. Dar nu cei din cer, ci moșii noștri de pe pământ. Care sting lumina din cameră atunci când merg la baie. Și lumina lor e mai mereu o veioză mică. Și care au noptiera și masa din bucătărie pline cu medicamente. Care se trezesc de pe la 5 dimineața, când abia pleacă tramvaiele din depou, troncănesc vasele, te exasperează, se uită la telenovele, fiincă nu le plac filmele inteligente, nici cele politice, nici cele de acțiune, care bârfesc eroinele din serialele turcești sau indiene, receptează prost politica, scriu cu greșeli, folosesc aiurea cuvintele, votează catastrofal, cred orice și în oricine. Care te enervează cu dorința lor prost ascunsă de a mai trăi. Că vor! Și se umflă, se deformează, se strâmbă, se gârbovesc, se stafidesc, tremură, miros ciudat, gâfâie, vor toată ziua la doctor și abia se mai scurg prin bulevardele înțesate de oameni grăbiți. Care împânzesc băncile din parcuri, oftează de dureri și vorbesc mereu despre nepoți. Ca despre icoane. Că toți nepoții sunt buni de pus în icoană. Toți. Moșii de vară le-au luat cireșe, măcar că au dat pe ele o avere. Dar nepoții au serbare, le-au zis lasă, nu veni, îți trimit eu poze, tataie, mamaie, buni, granpa, granma, hai pa!
Moșii noștri de vară…
Pe Camelia o puteți urmări și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nostalgia. Ce ne mai leagă când nimic nu ne mai leagă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
