Octav

Ana își privea faldurile plisate ale rochiei de mireasă, scânteind ca undele Dunării în lumina blândă a dimineții. Așteptase ziua aceasta, când avea să devină soția învățătorului tânăr și chipeș, pețitorul care poposise în acea zi de aprilie sub florile vișinului din curtea casei tatălui ei, boierul Oculeanu. Bărbatul o privise atent și ea sperase să-i lase pe retină și la inimă șuvița rebelă din părul ei negru mângâindu-i ca din întâmplare obrazul, atunci când se aplecase să-i servească dulceața și apa proaspătă.

Așa o învățase Fanny, iubita și curând viitoarea soție a lui Octav, fratele mai mic de la București. Ana era sigură că doar cu astfel de tactici Fanny îl cucerise iremediabil pe aviatorul idolatrizat de România și cunoscut deja în afara ei.

Dar înaintea lor, ea – Ana – fusese prima spectatoare și admiratoare înfocată a cascadoriilor lui de zbor dintr-o ramură în alta a bătrânului vișin.

Octav studiase păsările în mișcare, de mic fugărea porumbeii doar să-i vadă planând spre diverse cotloane din volieră, și putea să-i explice Anei ore în șir diverse tehnici de aterizare sau decolare ale acestora. Pe care le imita apoi, agățat de vișin.

Ana era fascinată, totul căpăta sens prin glasul lui. Până și căruntul lor tată, Iorgu, împlinea toate câte le dorea Octav – mândria și lumina ochilor lui. Așa s-a făcut că l-a trimis la școala de ofițeri de la Sibiu, iar el a ajuns la aviație.

Octav era de neoprit. Sau ceea ce el avea să împlinească în destinul României trebuia să prindă viață. Nici nu terminase studiile, că îi și povestise Anei cum plănuia să lege Bucureștiul de Vest:

– Da, Antigonă, tu o să zbori, și tata, și toată lumea obișnuită, nu doar militarii. Londra, Paris sau Praga de exemplu, or să fie într-o zi atât de ușor de vizitat! Avionul nu pentru război a fost inventat, avionul e pentru a-i duce pe oameni în călătorii de distracție. Ascultă-mă tu pe mine…

Pe veranda locuinței sale, în anul tragicului accident, 1931

sursa foto: cartea “Un virtuos al înălțimilor – Locotenentul-aviator Octav Oculeanu”, autor Vasile Firoiu

Ana zâmbi, amintindu-și: ea nu făcuse carte multă, căci mama le murise când erau mici și îi luase locul în gospodărie, însă era cel mai asiduu elev al fratelui ei. Cu el studiase fără să știe elemente de fizică și de orientare geografică. Tot cu el aflase de Jules Verne și că lumea ocolită până atunci în 80 de zile, va fi cât de curând traversată în doar una.

De mică, Ana văzuse că tot ce gândește Octav se împlinește. În plus, de data asta, gândea ea, acum or mai fi și altele la mijloc: regina Maria venise tocmai din Londra, familia regală a României se trăgea din Vest, iar proiectul lui Octav putea fi prețios fie și dacă ar fi putut însemna pentru conducători că s-ar deplasa mai ușor decât cu trenul…

– Antigonaaaaa… frumoasa mea, am venit, întoarce-te să te văd!

Octav o privea zâmbind din pragul ușii, și imediat se ivi de după el Fanny, purtând mândră buchetul de margarete, comandat special pentru Ana, la cea mai iscusită florăreasă a Capitalei. Simbolul inocenței și al prieteniei veșnice, iubite de regi, petalele albe împrejmuiau în mod delicat cercul galben al fiecărei flori. Buchetul completa în mod desăvârșit scânteile aurii din voalul de mătase. Rochia vaporoasă, lucrată după moda vremii la Paris, făcea ca Ana, pășind sfioasă în pantofii cu barete fine, să fie o apariție de poveste pe ulițele comunei care nu mai văzuse așa eleganță.

străbunicii mei paterni, Ana și Constantin, în ziua nunții lor – 1924

Căsătoria religioasă a fost urmată de o petrecere de pomină, în care s-a mâncat bine, și s-a jucat sârba oltenească. Octav a întreținut mesenii cu istoriile lui despre aer și despre miniștrii români și străini cu care începuse să-și petreacă timpul, încercând să concretizeze proiectul de a-i plimba pe români cu avionul către capitalele vestice.

– Primul pas, spunea el, ar fi să avem piloți instruiți pentru a zbura pe astfel de rute. Apoi, restul se rezolvă.

Ana îl privea cum vorbea simplu și natural, și cât de firesc i se părea ca țara lui să se alinieze progresului altor state.

S-a gândit că oameni ca Octav vor crește România, și copiii ei, sau poate chiar ea… vor zbura într-o zi la Paris, pentru a admira și cumpăra toalete din cele mai fine materiale sau pentru a urmări o altfel de horă, a fetelor dintr-o moară vopsită în roșu, de care îi povestise Octav.

Paris, Moulin Rouge – 2019

***

În anii ‘20, Octav Oculeanu a fost primul instructor de zbor din aviaţia civilă a României. Împreună cu Mircea Cantacuzino, a înființat prima școală civilă de pilotaj din ţară, la Cornu, în județul Prahova.

Cei doi prieteni aveau să moară în 1931, la câteva luni distanță, în accidente aviatice, iar numele lor sunt gravate azi pe Monumentul Eroilor Aerului din București, aflat pe Bulevardul Aviatorilor.

Avea să preia conducerea școlii Ioana Cantacuzino, sora lui Mircea și prima femeie care a obținut brevet de pilot de agrement în România. 

De altfel, prin cursanta sa, Ioana, Octav Oculeanu a devenit primul instructor aviatic român care a avut în subordine o femeie.

După zborurile experimentale inițiate de Octav către Praga, Paris sau Londra, toate s-au împlinit când le-a venit vremea: România și Vestul sunt astăzi legate prin multiple linii de aviație civilă care deservesc călătorii de afaceri, personale sau turistice, iar femeia-pilot a devenit o caracteristică a normalității contemporane.

Ana (Antigona) a fost străbunica unei fetițe. Tradiția botezului a făcut ca mama, la acea dată prea de curând în familie pentru a cunoaște povestea aviatorului, să-i aleagă prenumele ca o prescurtare de la acela al nașei de botez, Octaviana. Așa s-a ivit varianta feminină a lui Octav. Căci nimic nu piere, totul curge și se transformă.

Pe Octavia o găsiți și aici. 

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.