E cald. Simt o căldură blajină în tălpi, un confrot straniu în tot corpul. Îmi e somn, atât de somn… şi, pentru prima dat în viaţă, nu pot să dorm din cauza acestui sentiment care înainte îmi era străin, acestei călduri care vine din interiorul meu şi se împrăştie în tot patul, pe sub pilota pufoasă, pe sub braţele care mă acoperă, până învăluieşte toată camera. E întuneric şi cald şi îmi gudur fericită degetele de la picioare, în ritmul respiraţiilor împletite într-o promisiune veşnică.
În sala de naşteri, nu dictează nici mama, nici moaşa, nici copilul. Dictează durerea. Ea comandă cum să ne aşezăm, cum să ne învârtim, dacă vrem sau nu să ieşim, să facem cunoştinţă cu lumea, dacă putem sau nu să aducem alinarea cu o vorbă blândă în suferinţa veche de când lumea. Tot ea decretă cum să strigăm, cum să ne chircim, cum să ne înnodăm mai repede gândurile, cum să ni se împleticească mai tare picioarele în mlaştinile chinurilor. Ce bine ar fi să trăim într-o lume în care toate durerile să sece înainte de a se naşte, ca un spasm pe care n-ai apucat să-l simţi pe deplin pentru că aveai tot trupul încordat. Din fericire, durerea se risipeşte, lăsând în urma ei o senzaţie de otravă, o dâră de boală, iar peste ea creşte un alt sentiment care se cheamă acum. Acum sunt atingerea trupului mic şi cald, scâncetul şi lacrimile, acum nimic nu mai contează, acum nu-ţi vine să crezi ce se întâmplă.
E cald, umed şi mic şi abia aştepţi să te îmbraci în mirosul lui, să-i sorbi gângurelile, să-l pui la sân, abia aştepţi să te ridici din pat ca să-l iei în braţe, să-i săruţi mânuţele, să-l vezi plecând în picioare, să-l trăieşti venind de la şcoală, nervos că a luat vreo notă mică, ori că l-a respins vreo gagică, să-l auzi furând cheile de la maşina lui taică-su, pe furiş, pe la doişpe noaptea, într-o sâmbătă, să-ţi lungeşti gâtul după el, sperând că vine în vizită. Şi într-o zi, fără niciun efort, o să realizezi că acest acum a devenit veşnic, că s-a dilatat atât de mult încât a cuprins o întreagă epopee de aventuri, de fericiri şi necazuri, că a devenit un dans înflăcărat al anilor din viaţa unui om. Şi, deşi ştii că te aşteaptă multe nopţi grele, urlete, scutece murdare, sâni prea plini, multe tricouri ude, mulţi nervi, certuri cu tac-su, un morman de hormoni care abia aşteaptă să-ţi facă felul, ştii cumva dinainte că o să merite. Semnezi contractul fără să-l citeşti. Te pomeneşti într-o zi că stai la marginea patului, te uiţi la el, nu-ţi vine să crezi că tu l-ai făcut şi plângi ca proasta. Şi e în regulă. Aşa trebuie, ăsta e frumosul lui acum, să laşi să curgă spume toate sentimentele care se adună şi se fac ghem în coşul pieptului.
Citiți și Poate cele mai frumoase urări pentru 2022
Ani de zile am crezut că nu mai pot să simt, că devin amorţită, că mă distanţez de suflet, că mă dezumanizez, că nu mai pot să-mi turez receptoarele la capacitate maximă. Am greşit. Nu există să nu poţi să simţi. Emoţiile, în esenţa lor, sunt o binecuvântare fluidă. Câteodată, însă, căile sufletului se mai înfundă, sinapsele mai amorţesc, dar sentimentele sunt tot acolo, aşteptându-te să devii destul de pregătită încât să le trăieşti din nou. Dacă cineva mi-ar fi spus acum un an că o să ajung să simt atât de mult încât să-mi împart sufletul în mod egal între durere şi alinare, fericire şi necaz, tristeţe şi bucurie, aş fi râs cu lacrimi. Acum e cald şi o să fie veşnic cald, pentru că nu focul se stinge, ci noi ne îndepărtăm de el, câteodată atât de mult încât nu-l mai simţim deloc, şi e păcat.
Într-o noapte oarecare, în drumul lui dinspre Increat, tălpile lui au sărutat infinitul şi i-au purtat firimiturile până la tine în braţe.
Guest post by Gabi Gabrinov
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
