Nu poți vorbi despre fotografie de modă și de gloria eleganței și stilului din interbelic și apoi din anii ’60 fără a-l pomeni pe Horst P. Horst. Fotograf șef al revistei Vogue în anii 30’, Horst P. Horst este considerat decanul fotografiei de modă. Fiecare fotografie este o oglindă a feminității care te poartă către o paletă de culori complementare bine alese, cu compoziții expresive și în special, femei frumoase. “Moda este o expresie a vremurilor. Eleganța este cu totul altceva”, era perspectiva de lucru a lui Horst P. Horst. Iar fotografia alb-negru, preponderentă în lucrările lui, este o conlucrare excelentă a albului și negrului pentru a comunica mesaje esențiale ca stil de viață.
Căutând altceva, am dat peste fotografiile de mai jos. Celebra serie Round the Clock, trasă în 1937 – 1938. Și magia și-a făcut efectul. Am tot răsfoit albume și citit povești. A meritat fiecare minut. 🙂 (Trebuie să știți că aceste fotografii încă se vând cu prețuri incredibile, dovada, mai jos).
“Round the Clock” by Horst, New York, 1987.
Mai jos, am tradus pentru voi un Extras din eseul lui Terrence Pepper „Always in Vogue” din cartea Horst Portraits, 60 Years of Style. Galeria Națională de Portret,Londra, 2001
“În istoria fotografiei de modă și portret din secolul al XX-lea, contribuția lui Horst este una dintre cele mai semnificative din punct de vedere artistic și de lungă durată, întinzându-se pe șase decenii, între 1931 și 1991. În această perioadă, numele său a devenit legendar ca un cuvântul de referință fotografică, iar fotografiile sale au ajuns să fie văzute ca sinonime cu crearea de imagini ale eleganței, stilului și farmecului rarefiat.
…
Primele imagini care și menționarea autorului fotografiei Horst (credit foto) au apărut în numărul din decembrie 1931 al revistei Vogue Paris. Era o reclamă pe o pagină întreagă care arăta un model în catifea neagră ținând într-o mână o sticlă de parfum Klytia, cu cealaltă mână ridicată elegant deasupra ei. Adevărata descoperire a lui Horst ca fotograf de modă și portret publicat a fost însă în paginile Vogue UK începând cu numărul din 30 martie 1932. Care prezenta trei studii de modă și un portret pe o pagină întreagă al fiicei lui Sir James Dunn, patron al artei și susținătorul suprarealismului.
…
Războiul a fost declarat între America și Germania la 7 decembrie 1941. Horst a fost chemat pentru înrolare, deși nu a fost înscris oficial până în iulie 1943. Sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940 au fost cei mai productivi ani ai săi, în care a excelat folosind propriile tehnici fotografice atât pentru coperți, cât și pentru ședințe de portret și modă
…
Ca exemplu tipic de evadare în timpul războiului, filmul Ritei Hayworth Cover Girl (1944) i-a oferit lui Horst ocazia de a produce una dintre cele mai somptuoase coperți ale sale cu vedete de film într-un montaj cu șapte portrete diferite ale fetei de pe copertă – Susann Shaw – făcute pe un fundal de mătase. Poza Lorettei Young a devenit un clasic aproape imediat când a apărut într-o ediție specială a Vogue, care includea capodopere ale fotografiei selectate de fotograful clasic Edward Steichen pentru a ilustra primii o sută de ani de când exista acest domeniu.
…
Pozele în aer liber realizate în Europa în anii 1950, departe de interferența în munca de studio a noului editor Vogue, aveau o calitate surprinzătoare. De la Ian Fleming împușcat la Kitzbeuhel până la un eseu extins despre dirijorul german Herbert von Karajan în mașina sa sport modernă la proprietatea sa din Austria.
…
Prima călătorie importantă a lui Horst în Austria a avut loc în 1952, pentru a lucra la o campanie publicitară majoră cu noul model Suzy Parker, care avea să devină o vedetă majoră în anii 1960 înainte de a încerca o carieră în film. În America, în același an, a făcut primele fotografii de lifestyle și interioare e reședințe. Prima ședință foto a fost acasă la Consuelo Vanderbilt, ducesa de Marlboro devenită doamna Jacques Balsan. Aceste serii, încurajate de Diana Vreeland în perioada în care a fost la Vogue, vor continua până în anii 1980 atât în Vogue, cât și în House and Garden și vor fi adunate în cartea Horst: Interiors de Barbara Plumb (1983).
…
Anii 1960 au început bine pentru revista Vogue americană odată cu numirea ca redactor-șef a „împărătesei modei”, Diana Vreeland. Vreeland a servit din 1961 până în 1971, când a fost considerată necesară o schimbare de abordare. Horst i-a fotografiat pe câțiva dintre jucătorii de frunte ai vremii și a produs o serie de imagini arhetipale ale acelui deceniu vibrant.
…
Anii 1970 rămân deceniul în care stilul bun, atemporal a fost trecut cu vederea, iar Horst a avut mai puțin de lucru. Cu toate acestea, redescoperirea lui Horst de către un nou grup de entuziaști în căutarea stilului anilor 1980 a dus la creșterea comenzilor (colaborărilor). Horst a fost însărcinat să facă nouă fotografii care au apărut în februarie 1980. Acesta a fost cel mai popular număr din Life din acel an, vânzându-se 1,5 milioane de exemplare. Aceasta a dus la un contract de carte și a continuat să lucreze cu (editorul James) Watters, ale cărui cunoștințe enciclopedice despre primele vedete de la Hollywood l-au făcut să fie intervievatorul ideal în timp ce cei doi bărbați au călătorit prin America pentru a produce cea mai bine vândută carte Return Engagement: Faces to Remember – Then și Now (1984).
…
Se poate spune că cariera lui Horst a atins statutul de Old Master când cea mai faimoasă zeiță pop din lume, Madonna, și-a creat celebrul imn la fotografia de modă clasică cu single-ul ei Vogue în 1990. În videoclipul regizat de David Fincher, ea a pozat recreând cea mai emblematică imagine de modă a lui Horst: un model văzut din spate, purtând un corset Detolle parțial legat, cu șireturi la spate.
Povestea fotografiei, aici.
La minutul 4:29
În același videoclip, Madonna a mai folosit, tot fără acordul lui Horst, care s-a declarat foarte neplăcut surprins, încă două fotografii ca sursă de inspirație: “Lisa with Turban” (1940) și “Carmen Face Massage” (1946). Este vorba despre modelele Lisa Fonssagrives și Carmen Dell’Orefice.
…
În abordarea sa față de arta portretului, Horst și-a propus să creeze un univers aspirațional paralel în care subiecții săi au devenit misterioși și atrăgători. Bruce Weber, unul dintre mulții fotografi influențați de Horst, și-a descris cu talent sentimentele despre munca lui Horst într-un documentar de televiziune din 1992: „Eleganța fotografiilor sale… te-a dus într-un alt loc, foarte frumos… calitatea de neatins a oamenilor este cu adevărat interesantă, deoarece îți oferă ceva de la distanță… este ca și cum ai vedea pe cineva dintr-o altă lume… și te întrebi cine este acea persoană și chiar vrei să o cunoști și chiar vrei să te îndrăgostești de acea persoană”.
Citiţi şi
În mine locuiesc mai multe femei și le iubesc pe toate
Căciuli la modă nu doar pentru zile reci – cum o poți alege pe cea potrivită pentru tine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
