Nu, domnule ministru, nu ne vom abandona elevii! Vom fi lângă ei așa cum am fost întotdeauna când trebuia să luăm taurul de coarne și să ne unim pentru a face grevă, dar am renunțat crezând că le facem un bine. Îi vom supraveghea și le vom spune motivele pentru care miercuri două ore nu vom preda. Cu siguranță ne vor înțelege și ei și părinții lor fiindcă viața în România a devenit foarte grea. Vor empatiza cu suferința și îndârjirea noastră. Se vor alătura inițiativei noastre de a ne cere drepturile și aici nu mă refer doar la cele salariale.
Iar acum, domnule ministru, vă voi spune pentru ce voi face eu grevă!
În primul rând pentru bătaia de joc la care am fost supuși de când a început pandemia elevi, părinți, profesori. Amețeala asta în luarea deciziilor ne-a adus la limita răbdării. Sunteți incoerenți, stimabililor! Habar nu aveți ce să faceți și mai rău ne încurcați! Sunteți unii la ministerele educației și sănătății pur și simplu degeaba. Toate ordinele voastre comune sau individuale au acutizat problemele noastre. Nu ne-ați ajutat cu nimic, doar ne-ați pus bețe în roate.
Când a început pandemia nu tu platformă de învățare a aplicațiilor digitale, nu tu dispozitive, nu tu sprijin moral, nu tu nimic. Vi s-a părut firesc să facem totul singuri că, deh, suntem multifuncționalii pe bani puțini. Pe laptop-ul personal, cu tabla albă și markere comandate din salariul mizer mi-am început descoperirea tainelor online-ului. Niciun inspector, metodist sau profesor universitar nu mi-a deschis capul. Nimeni nu mi-a zis pe ce platformă să intru și ce aplicație minune să folosesc. După ce am început să bâjbâi puțintel Zoom-ul și Meet-ul mi-am suflecat mânecile și am început să-mi învăț elevii și părinții să le folosească. Ne-am amețit unii pe alții cu parole și adrese de gmail. Cu chiu cu vai am trecut și peste hopul ăsta.
Am completat la documente pentru distribuirea tabletelor către elevi de mi-au ieșit ochii din cap, dar nu m-am plâns fiindcă eram fericită că elevii mei vor avea cu ce să învețe. Într-o lună am învățat singură enorm de multe lucruri, dar mi-am neglijat sănătatea. De când a început pandemia sufăr de migrene cumplite care nu cedează decât la calmante puternice și care apar aproape săptămânal. Chiar acum sunt torturată de o astfel de migrenă.
De când am intrat în învățământ tot car la școală diverse materiale necesare desfășurării unor ore de calitate, unele cumpărate, altele confecționate de mine.
Intru în grevă pentru că am și eu un copil care are nevoie de aceleași lucruri ca elevii mei: mâncare sănătoasă, haine, cărți, caiete, rechizite, plus mici bucurii. L-am neglijat destul neacordându-i timpul binemeritat în favoarea obligațiilor de școală. Acum e rândul să lupt pentru dreptul lui și voi lupta fiindcă asta trebuie să facă o mamă.
Am ca și alții rată la bancă. Dacă eram bogată sau aveam un salariu decent nu eram nevoită să plătesc această rată. După cum știți banca nu te iartă și își ia datoria la termen.
Prețurile au crescut enorm la alimente, la îmbrăcăminte și la utilități. Cu ce să plătesc dacă am salariul atât de penibil de mic? Gazele, curentul cu ce le achităm? Și acasă și în școlile în care lucrăm facturile sunt uriașe. Nimănui nu-i pasă.
Intru în grevă și pentru că niciodată nu am avut manuale noi la timp pe bănci la începutul anului școlar. La fiecare început sau sfârșit de an școlar le-am pregătit cadouri copiilor de la clasă pentru a suplini nepăsarea autorităților în măsură să asigure o educație de calitate. “România educată” ce mai face? E bine?
Elevii noștri nu sunt respectați de stat fiindcă statul s-a obișnuit că profesorii vor găsi soluții salvatoare, iar părinții vor scoate bani din buzunar pentru a asigura educația “gratuită” din România.
De testele de salivă să mai amintesc? Cele mai proaste teste au fost furnizate scolilor! Și în ce condiții de toată jena, neasamblate individual, aruncate așa la grămadă, că se găsesc proștii care să rezolve și această problemă! Da, am fost proștii voștri supuși și drepți în fața oricărui ordin venit de la minister sau de la mai marele om de stat! Am executat tot ce ni s-a cerut pentru binele copiilor. Am ratat “n” ocazii de a ne ridica împotriva opresiunii la care am fost supuși de-a lungul timpului.
Acum a venit rândul nostru să vă refuzăm ordinele fiindcă prea v-ați bătut joc de toți cei care fac o școală să existe: elevi și profesori.
Așadar, domnule ministru, nu ne abandonăm elevii așa cum insinuați, ci ne cerem drepturile noastre și ale lor! Fără elevi noi nu am mai avea profesie. Pentru copiii noștri și pentru copiii românilor facem grevă ca să vă dăm un ultimatum și să ne respectați.
Guest post by Mara Luana Rauca, profesor învățământ primar București
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
