Posesia de lucruri era simplă cândva. Mergeai la magazin, plăteai pentru ceva, fie că era vorba despre un televizor, haine, cărți, jucării sau electronice, îți luai articolul acasă și, odată ce îl plăteai, acel lucru îți aparținea. Devenea al tău. Puteai face cu el orice îți doreai. Nu mai este cazul în prezent, iar până în 2030, tehnologia va fi avansat până în punctul în care chiar și ideea de a deține obiecte ar putea fi învechită.
S-au scris multe articole despre cum milenialii nu sunt la fel de interesați să dețină lucruri precum predecesorii lor. După decenii în care boomer-ii țineau pasul cu vecinii, milenialii se presupune că sunt interesați mai mult de experiențe decât de bunurile fizice. Există un sâmbure de adevăr în asta, dar trecerea la servicii a fost anunțată cu mult timp în urmă.
Illustration: Angelica Alzona/Gizmodo
În 2016, World Economic Forum prezenta opt previziuni pentru 2030. „Nu vei mai deține nimic. Și vei fi fericit. Orice vei dori, vei închiria. Iar acel lucru îți va fi livrat cu drona.”
“Tot ce considerai ca fiind un produs, a devenit de acum un serviciu. Avem acces la transport, cazări, mâncare și la toate acele lucruri de care avem nevoie zilnic. Unul câte unul, toate acestea au devenit gratuite, astfel încât a ajuns să nu mai aibă sens pentru noi să deținem multe lucruri” citim într-un alt eseu WEF din Forbes.
Viziunea WEF este exagerat de optimistă, însă acesta este viitorul către care ne îndreptăm rapid. Închiriez apartamentul și, prin urmare, și electrocasnicele din acesta. Dacă voiam, puteam să închiriez inclusiv toată mobila și hainele. Desigur, am propriul computer și telefon, însă există destule persoane care folosesc dispozitive asigurate de companiile pentru care lucrează. Iar dacă nu doresc acele dispozitive, pot oricând să folosesc unele închiriate. Îmi place să gătesc și să cumpăr alimente, dar aș putea doar să mă abonez la un serviciu de livrări alimente și să închei ziua mai simplu. Nici măcar nu aș avea nevoie de electrocasnice precum prăjitoare de pâine, fierbătoare de orez, blendere sau orice altceva în afară de un cuptor cu microunde. Să te miști, poți lua un Uber, închiria o bicicletă sau poți folosi o mașină doar timpul de care ai nevoie.
Te-ai putea întreba care e problema în acest caz? Consumerismul este epuizant, iar în ceea ce privește gospodăria, proprietatea asupra lucrurilor nu reprezintă idealul de aur care trebuia să fie. În anumite aspecte, să nu deții lucruri este mai ușor. Ai mai puține angajamente, mai puține responsabilități și libertatea de a renunța oricând dorești. Există și părți bune. Însă aceasta este de asemenea și o mare problemă.
Nu deții software-ul
Când nu ai nimic în proprietate, dai autonomia pe comoditate. Este suficient doar să te uiți la Internet of Things pentru a vedea unde această poveste începe să se fisureze.
Ca să luăm un exemplu, compania de servicii de fitness Peloton a rechemat în fabrică banda de alergat Tread+ după ce mai mulți copii, animale de companie și adulți s-au accidentat în timpul utilizării. O parte din soluția găsită a fost aceea de a lansa o actualizare a software-ului, Tread Lock, care necesita utilizarea unui cod din 4 cifre pentru a preveni utilizarea neautorizată – un factor care a condus cel puțin la câteva dintre accidentele raportate. Cu toate acestea, a existat și un dezavantaj scris cu litere mici: caracteristica Just Run a aparatului Tread+, care permitea proprietarilor să alerge fără să participe la vreun curs, a devenit accesibilă doar în schimbul unui abonament.
Internetul adoră să se enerveze, așa că până la urmă a reieșit că Peloton va oferi proprietarilor de Tread+ trei luni gratuite de abonament, lucrând în același timp la o modalitate de a permite gratuit utilizarea simultană a Tread Lock și Just Run. Majoritatea proprietarilor de Tread+ nici măcar nu au fost deranjați de acest fapt. Însă aceia care au fost, au invocat o problemă de principii. Ei au plătit peste 4.000 de dolari pentru o bandă de alergat, iar asta ar trebui să le permită să folosească Tread+ oricând doresc. Cine e Peloton să schimbe regulile?
De fapt, când cumperi un dispozitiv care necesită un anumit software pentru a funcționa, nu deții respectivul dispozitiv. Banii pe care îi plătești reprezintă doar o taxă de acces, nimic mai mult.
Termenii lor pentru uzul tău
Când totul este închiriat, ești de acord și cu o viață definită de termenii altcuiva.
În 2020, producătorul de echipamente de sonorizare Sonos a retras de pe piață difuzoarele sale mai vechi, deși multe erau încă funcționale. Din nou, utilizatorii au cumpărat acele aparate și se așteptau ca achiziția făcută să însemne și că dețin respectivele dispozitive. Însă nu a fost așa. Cumpărând dispozitivele respective, consumatorii au primit acces la serviciile Sonos, iar Sonos practic le-a închiriat acele aparate. Asta înseamnă că Sonos are ultimul cuvânt în ceea ce privește finalul existenței unui dispozitiv.
O altă companie care procedează la fel este Whoop, un monitor de fitness axat pe recuperare fizică. Tracker-ul în sine nu costă nimic. Whoop ți-l va livra gratuit, deoarece recunoaște că dispozitivul nu este adevăratul produs, ci aplicația. Iar ca să ai acces la aplicație, trebuie să plătești o taxă lunară de 30 de dolari.
Dispozitivele conectate au nevoie de servere, care costă. Când tu, consumatorul, plătești o taxă la început, acest lucru nu ajută o companie să țină luminile aprinse în continuare. Este motivul pentru care există „învechirea” planificată. Este și motivul pentru care Apple, companie recunoscută pentru dispozitivele sale, a început să se axeze pe servicii din 2019. Tot de asta și Fitbit a lansat o categorie de abonamente premium, Netflix se gândește să pună în aplicare partajarea parolelor, iar orice altă companie de divertisment își lansează propriul serviciu de streaming în loc să își vândă conținutul către Hulu.
Când dispozitivele devin doar un vehicul pentru software și nu un lucru util în sine, atunci nu mai poți decide nimic. O companie va stabili când va opri lansarea de actualizări vitale. De asemenea, poate decide ce anume vei face cu produsul după „moartea” acestuia.
Chiar înainte ca Sonos să își retragă produsele legendare, compania le-a oferit cumpărătorilor o metodă de a recicla dispozitivele vechi în schimbul unei reduceri la achiziționarea unora noi. În trecut, când nu mai voiai un lucru, puteai să îl revinzi, să îl donezi, să îl arunci sau să îl lași să strângă praf în pivniță. Pentru a obține acel discount, totuși, trebuie să fii de acord să împachetezi dispozitivul și fie să-l trimiți înapoi la Sonos sau să îl lași la un centru de reciclare (Sonos a renunțat la decizie, însă numai după reacții însemnate).
Aceasta este realitatea unei lumi în care primează serviciile. Polul de putere s-a schimbat astfel încât companiile sunt cele care stabilesc parametrii, iar consumatorii trebuie să aleagă cel mai mic rău. Chiar și atunci, nu este ca și cum chiar ar avea de ales. Internetul este considerat o utilitate, iar acum nu mai putem să punem dispozitivele conectate înapoi în Cutia Pandorei. Poate că în prezent ai posibilitatea de a te retrage, însă această alternativă va deveni tot mai puțin viabilă, iar noi vom rămâne doar cu iluzia alegerii. Acest lucru nu este nou. Pe măsura avansului tehnologic, avem tot mai puține opțiuni la dispoziție, deși companiile ne spun că avem de unde alege mai mult ca niciodată.
Originea problemei: DMCA
Secțiunea 1201 din Digital Millenium Copyright Act, prescurtat DMCA, este cea care face ilegală ocolirea „lacătelor digitale” care protejează software-ul aparținând unei companii. De aceea, este în regulă ca marile întreprinderi ce formează Big Tech să-ți invalideze garanția în cazul în care repari independent anumite dispozitive sau să te forțeze să cheltui mai mulți bani pentru a-ți repara produsul la un magazin autorizat. Unii activiști au obținut în ultimele decenii câteva exceptări de la DMCA, însă există mereu un decalaj. Oficiul pentru Mărci Înregistrate din SUA, spre exemplu, evaluează noile excepții la fiecare trei ani, iar această perioadă înseamnă enorm când vine vorba despre lumea tehnologiei.
Idealul utopic al viitorului propus de WEF nu poate exista cât timp oricine poate deține legal idei. Companiile s-au certat timp de mai multe zeci de ani pe acest subiect, deoarece ele dețin software-urile, iar utilizatorul doar obține o licență pentru dispozitive. Dacă locuința ta smart vine cu propria adresă de email și sistem de operare, ce se întâmplă când compania care o controlează scoate o actualizare de sistem care nu este pe placul tău? Dacă va fi exclusă o caracteristică pe care o îndrăgești și pe care te bazezi? Trecerea de la iPhone la Android, de la Google Assistant la Alexa sau de la macOS la Windows este deja un chin. Acum imaginează-ți că ar trebui să faci asta pentru toată casa, pentru tot ce se află în aceasta și poate fi conectat la internet. Termostatul tău, frigiderul, becurile, ramele foto, televizoarele, paturile și toate celelalte gadgeturi care nici nu au fost inventate încă. Unele persoane vor avea voința să o facă. Dar cei mai mulți dintre noi? Probabil că ne vom mulțumi cu cea mai simplă opțiune posibilă.
Iată un caz concret. M-am mutat recent într-un nou apartament (nu un apartament de inchiriat slobozia). Mulțumită prețurilor influențate de pandemie, se află într-o clădire modernă cu multe facilități. Recepționez email-uri de fiecare dată când primesc un pachet și când cineva le ridică, am un breloc care îmi permite accesul în mai multe părți ale imobilului și am nu mai puțin de șapte aplicații diferite pentru controlul ușilor, rezervarea unui loc la piscină, plata chiriei, solicitarea de reparații și de accesare a unei mini-rețele de socializare destinată tuturor locatarilor. Totul este foarte convenabil până când nu mai e.
Într-o zi, dispozitivul-cheie care permite accesul și ieșirea din garaj a dat eroare. Eu și soțul meu eram efectiv captivi. Opțiunile noastre erau să așteptăm pe cineva să ne găsească sau să căutăm ajutor. Eu am așteptat, el a plecat după ajutor. Acela a fost momentul când soțul meu a rămas blocat în lift, deoarece, din nou, cheia electronică nu funcționa. Timp de mai bine de jumătate de oră am fost despărțiți, captivi și fără speranța că vreo persoană de la administrație ne va găsi. A fost ca un reminder că atâta timp cât plătim chiria, avem doar acces temporar în această clădire. Nu controlăm nici dacă dispozitivele de acces ne permit accesul la sala de forță, piscină, lift, porțile exterioare, ușile laterale sau spațiile comune. Nu controlăm nici dacă firma de management ne va exclude de la utilizarea aplicației care ne permite să plătim chiria, să plasăm solicitări de întreținere, să le oferim accesul în clădire prietenilor și membrilor familiei sau să rezervăm anumite facilități.
Însă asta e problema cu închiriatul, nu? Oare aceia dintre noi care își permit să cumpere o locuință sunt scutiți de această absurditate? Până la un moment dat. Cândva, în viitor, dacă vei cumpăra o casă, probabil va fi necesar să închiriezi software-ul care te ajută să o gestionezi. Nu vei avea cu adevărat un cuvânt de spus în ceea ce privește actualizările de sistem sau referitor la caracteristicile din acesta care vor fi eventual excluse. Vei avea și mai puține de zis în cazul unei înnoiri sau actualizări, chiar dacă vei dori să utilizezi casa în continuare așa cum este ea. S-ar putea chiar să nu poți meșteri prin casă pe cont propriu. Dacă ai cumpărat o mașină de spălat inteligentă, nu înseamnă că ai autorizația să o repari de capul tău în caz că se strică sau că poți alege la ce magazin să o duci pentru a face asta. Va trebui în schimb să te orientezi tocmai după companii precum John Deere, Apple și General Motors.
Să iei decizii tot timpul este dificil, de aceea devine mai simplu când cineva îți limitează opțiunile. Nu este greu să întorci spatele unei probleme dacă, în mare parte, viața ta devine mai puțin dificilă. De altfel, nu asta este promisiunea fiecărei companii de tehnologie, că ne ușurează existența? Viața este deja suficient de complicată, așa că traiul într-o locuință care se întreține singură cât timp îi predai controlul pare ceva ce probabil cu toții ne dorim de fapt.
Traducerea și adaptarea articolului original, Antonio Robitu
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
OpenAI aduce pe web modul vocal avansat al ChatGPT
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
