„Un leu este un animal inteligent și foarte sensibil: va simți imediat dacă vă bateți joc de el. Așa că trebuie să aveți grijă!” – așa sună explicațiile unui zoolog și activist de mediu (Kevin Richardson). Nevoia de senzații tari i-a împins pe oameni către deteriorarea relației cu natura. Așa să face că pelicula Mia and the White Lion încearcă să denunțe excesele din Africa. Desigur, suntem departe de magnificul Out of Africa de Sydney Pollack, dar filmul nu duce lipsă de interes pentru că relevă un scandal prea puțin mediatizat (o denunțare eficientă a fermelor de feline, concepute să devină trofeele unor braconieri sau a unor turiști fără scrupule care au nevoie doar de senzații tari). Această poveste, cu tentă inițiatică, celebrează prietenia și natura. Fabula cinematografică a documentaristului Gilles de Maistre a fost realizată sub egida „The Kevin Richardson Foundation”, o organizație de prezervare a vieții sălbatice din Africa, în special a leilor. Profesionist în domeniul documentarelor, realizatorul plasează acțiunea în savană (filmată cu o dronă) și ne prezintă o familie de britanici dornici să crească lei. John Owen, un fermier, crește lei împreună cu soția sa, Alice, pentru a fi vânduți la grădini zoologice sau la circ. Aceasta este versiunea oficială. Dar fiica lui, Mia, descoperă că tatăl ei își vinde de fapt animalele unei bande de braconieri care le oferă clienților bogați, dornici să sacrifice animale doar pentru propria lor plăcere.
Bunăoară, Mia Owen – o fetiță de zece ani – își vede viața dată peste cap când familia ei decide să plece din Londra, pentru a se muta în Africa, la o fermă de lei. Totuși, când apare pe lume un superb pui de leu alb (care va primi numele de Charlie), soarele răsare din nou în calea Miei, care își regăsește fericirea și leagă cu splendidul pui de leu o prietenie ieșită din tipare. Dacă la început Mia este împotriva traiului la fermă, curând se va împrieteni cu puiuțul alb de leu, Charlie, care-i va deveni prieten pe viață și pe care va încerca să îl salveze. Se va pune pe ea însăși în pericol, traversând savana, pentru a-l duce cât mai departe de posibilii vânători. Așadar, când Charlie împlinește trei ani, Mia are un nou șoc: tatăl ei ascundea de ea un secret. Disperată la gândul că Charlie s-ar putea afla în pericol, Mia se hotărăște să fugă împreună cu acesta. Cei doi «prieteni » pornesc, astfel, într-o incredibilă călătorie prin savana Africii de Sud în căutarea unui alt ținut (o rezervație naturală) unde Charlie ar putea să trăiască liber.
În principal documentarist, Gilles de Maistre nu are notorietatea unui Cavalier sau a unui Lifshitz, dar continuă să-și croiască drum în «camere întunecate», fără să caute recunoaștere, fie că este a criticului ori a publicului. În noul său film, Mia and the White Lion, regăsim această dorință de a infuza o dimensiune documentară, prin filmarea peisajelor africane, și mai ales a relațiilor om-animal. Din păcate, ceea ce ar fi putut părea un film ecologist se dovedește a fi destul de simplist pentru unii, în ciuda angajamentului neîndoielnic al autorului său. Scenariul adoptă convenții narative bine gândite, deși oneste, în care toți protagoniștii fac un mic pas mai departe pe calea toleranței, atât față de animale, cât și față de membrii familiei lor: Mick, fiul cel mic al familiei, care are atacuri de anxietate și coșmaruri, va învăța curajul ajutându-și sora. Mia se va alătura rezervației naturale pentru a-l elibera acolo pe Charlie; tatăl va renunța odată pentru totdeauna să-și vândă animalele, iar mama își va ierta soțul că a mințit-o.
Filmul evită imaginile șocante, deși este despre un subiect puternic – plăcerea de a omorî animale pentru «imagine»/poze cu trofee; un sport vechi, legal, care vorbește despre natura umană abrutizată. În fapt, Mia descoperă secretul dureros – că ferma de lei unde trăiește cu familie e, de fapt, o fermă de vânătoare, ceea ce va reclădi din temelie relația cu tatăl ei. Întregul este pus în scenă într-un mod rezumativ: cadre necomplicate, imagine caldă, dar nu solară, montaj care aranjează cadrele fără a surprinde cu adevărat legături subtile între ele. Există o anumită tandrețe în această familie oarecum marginală: legătura frățească dintre Mick și Mia reușește să se sudeze, la fel ca și dragostea sinceră pe care John și Alice o au pentru copiii lor. Dacă în film apare Mélanie Laurent în rolul mamei (Alice), tânăra Daniah de Villiers (Mia) a avut cel mai mult de jucat cu leii. Tânăra australiancă a avut un dar firesc pentru a interacționa cu ei, găsind un echilibru între autoritate și blândețe.
Adevăratul erou al poveștii rămâne Charlie, leu alb, care, în inconsecvența vizuală a filmului, uneori apare ca un leu alb, alteori ca un leu galben, dar mereu charismatic. Frumusețea și măreția regelui fiarelor explică, probabil, explozia de jucării după acest «model». Un leu este o pisică foarte mare care poate avea propriul său caracter mic. Ca și ființele umane, el are zilele lui bune și zilele lui rele. Spectatorii mai tineri se vor lăsa prinși în joc și vor dori cu siguranță să mângâie blănoasele feline. Totuși, un film ca acesta își propune doar să atenționeze publicul că animalele sălbatice din savana africană trebuie protejate și „că un leu trebuie să rămână un leu”. Mia and the White Lion nu e chiar o peliculă à la Jean-Jacques Annaud, dar unii vor fi emoționați pe bună dreptate de frumoasa prietenie dintre Mia și Charlie. Această fabulă cinematografică pledează pentru păstrarea minunilor naturii și pentru respectul reciproc în relația om-natură.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Gilles de Maistre
Scenariul: Prune de Maistre, William Davie
Imaginea: Brendan Barnes
Montajul: Julien Rey
Muzica: Armand Amar
Distribuția:
Daniah De Villiers – Mia Owen
Mélanie Laurent – Alice Owen
Langley Kirkwood – John Owen
Ryan Mac Lennan – Mick Owen
Lionel Newton – Kevin
Lillian Dube – Jodie
Durata: 98 min.
Citiţi şi
4 august 2024, ora 14:13, Lună Nouă în LEU (horoscop)- ÎNDRĂZNEȘTE!
25 ianuarie 2023 – Lună Plină în Leu (horoscop)
Are dr. David Sinclair dreptate în ce susține legat de îmbătrânire?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
