Președintele Iohannis practică perfect arta imposturii. Mesajele sale sunt, îndeobște, pline de banalități plictisitoare. Banalități, dar corecte. Plictisitoare, dar juste. Faptele însă sunt exact opusul mesajelor.
În timp ce latră domol, ardelenește, despre “România educată” girează impostura la toate nivelurile academice și în primul rând în Guvernul Său.
În timp ce invită la calm în viața politică, îl susține fățiș pe alde Cîțu. Iar Bibilicul (așa cum s-ar traduce numele său din oltenească în românește) este însăși definiția lipsei de chibzuință.
Impulsiv și nu o dată isteric, trăindu-și viața pe tocuri ca să ajungă la o funcție care e oricum o pălărie vizibil prea mare, Bibilicul s-a convertit, de facto, la pesedism, iar “Anghel Saligny” e doar cea mai nouă dovadă. Mai sunt destule.
Și cum să nu se convertească Bibilicul dacă PNL a înghițit primari pesediști ca pe bomboane, e drept – sub mâna lui Șică Orban. Iar acum respectivii așteaptă să fie furajați de la buget, că dacă la alegerile interne – pac, iar Șică!
În timp ce președintele-voiajor privește cu atenție și îngrijorare și învață să silabisească “peroadă”, România arată chiar mai rău decât acum șapte ani, când l-au adus cu girofarul de la Sibiu.
O întrebare se ridică: are Iohannis autonomie sau este doar o păpușă de cârpe în mâna noilor securiști, un păun orb, mut și surd, un cuier contrafăcut?
Nu vedem tot, dar ce se vede e bun văzut. Și am văzut mai multă empatie la pești congelați, mai multă implicare la bolovani. Iohannis a fost un președinte absent ambalat în cuvinte mari și fapte foarte, foarte mici, meschine. Iar reflexele sale democratice sunt jalnice.
Dacă ar avea vreun pic de cultură politică (nu e cazul), ar putea replica acum ca Ecaterina a II-a într-o scrisoare către Diderot: “Cu marile principii faci cărți frumoase și treabă de mântuială”.
Dar, așa cum tot demonstrează de șapte ani, nu are nici mari principii și nu face nici treabă, nici măcar de mântuială. Dimpotrivă, distanța dintre ce zice și ce face l-a transformat într-un tragic Klaun Iohannis.
Pas cu pas n-a făcut decât să-și câștige pe deplin locul în poza momentului, lângă Bibilic.
E trist, dar în acest tablou seamănă ca două picături de apă cu cei doi câini din îndrăgitele desene animate “Two stupid dogs”.
Nu e de mirare că România a ajuns și ea să semene unei caricaturi care nici măcar nu mai e comică.
Iar Opoziția e la fel de catastrofală. Iar curluntrismul USR este și el perfect românesc.
Lăsați, deci, orice speranță, voi, cei ce intrați aici? Știți cum se zice pe românește: lăsați…
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
