Cum au fost posibile marile fenomene populare ale anilor ’60, ’70, ’80, ’90? Și de ce în secolul XXI valoarea este condamnată la nișă?
Este de văzut, de curând, pe Netflix, filmul “Yesterday”, care propune, printre alte idei interesante, și o întrebare necesară: cum ar fi primită muzica The Beatles în zilele noastre deloc fericite? Filmul îl vedeți dumneavoastră acasă și vă gândiți la el.
The Beatles. Acești muzicieni din Liverpool au fost o răscruce în istoria culturii populare. Desigur, n-au jucat corect. Când ai trei genii în aceeași formație – George, John și Paul – trei genii care știu să compună și să cânte, ca puțini alții în secolul lor, nu ai cum să nu ajungi cel mai sus. Iar Ringo reușea, cumva, să nu strice nimic din ce construiau ceilalți, ceea ce nu era probabil deloc ușor.
Elvis, Muhammad Ali, Pelé, Cruyff și Maradona, Bobby Fischer și George Best și Senna, Sartre și Camus, Gabriel García Márquez, Janis Joplin, Bob Marley, Hendrix, Bowie, Dylan, Cohen, Rolling Stones, Queen, Michael Jackson și Madonna, Cobain și Tupac, Scorsese, Copolla și Jerry Seinfeld – oriunde te uiți în cultura populară occidentală găsești, totuși, ceva care rezistă la timp, o poveste care e importantă.
Nirvana a fost cândva mainstream, iar zeul-ban n-a putut dintotdeauna totul, vă vine să credeți? Ok, boomer.
Secolul XX a fost, precum se știe, unul dintre cele scurte, a ținut de la ‘914 la ‘989. Dar n-a fost doar secolul marilor războaie, al bombelor atomice, al lagărelor, n-a fost doar secolul Gulagului și Auschwitz-ului, secolul fascismului, nazismului, comunismului, secolul lui Hitler și Stalin. A doua sa jumătate a fost, totuși, ultimul timp din istorie în care, în Occident cel puțin, masele au avut discernământ în arta populară.
Și acum să ne întoarcem în zilele noastre. Secolul XXI – trăim în plină dictatură a tehnologiei, suntem toți produse de o clipă pe taraba globală, în care nu contează decât profitul și algoritmii care gâdilă gustul gloatei pentru nimicul cu moț. În afară de bani, fie ei și virtuali, ce mai facem noi în secolul XXI?
Valoarea trăiește, de acum, exclusiv în nișă, arta e în nișă, tirania maselor inepte, cărora le-a fost extirpat discernământul în doar două decenii, este cel mai rău lucru care i s-a întâmplat sapiensului de la pierderea încrederii că viitorul merită să existe și viața omului pe pământ chiar are sens.
Între timp, marile victorii ale noilor generații, atât de pline de nimicul lor strălucitor, rămân scoaterea glutenului din alimentație & reinventarea trotinetei. Poate că nostalgia este, totuși, inevitabilă.
Sau poate doar a venit toamna.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Gabo – înainte de Garcia Marquez
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
