Deși timpul s-a scurs nemilos de la prima sa apariție, o ticăloasă de primă mână – care a fermecat și intrigat generații – încă mai e incitantă. După succesul filmului care spune povestea originii lui Maleficent, «suverana răului», producătorii de la studiourile Disney au decis să transpună în filme noi povești despre originile altor personaje negative celebre din arhiva lor. Următoarea oprire: Cruella de Vil, interpretată de-a lungul timpului de Betty Lou Gerson (voce) și apoi de Glenn Close. O eficientă peliculă joacă, în complicatul an 2021, cu pricepere cartea nonconformismului: Cruella. Într-o comedie neagră, sofisticată, ni se explică originile unui personaj malefic (al doilea faimos personaj – villain Disney, după „Maleficent”). Să trecem în revistă „cartea sa de vizită”: Cruella de Vil s-a ivit din adaptarea poveștii lui Dodie Smith, în pelicula din 1961: One Hundred and One Dalmatians /101 Dalmațieni. Din anii ‘90, filmul a cunoscut numeroase adaptări, cu impresionante variațiuni pe temă, atât în cinema, cât și pentru televiziune (în 1997, temuta actriță Glenn Close a întrupat-o pe Cruella, iar în 2021, talentata Emma Stone o înlocuiește în pelicula ce-i poartă numele). Producătorii Andrew Gunn, Marc Platt și Kristin Burr au decis că e timpul ca publicul larg să afle povestea vieții simpaticei răufăcătoare, un fel de «Hannibel Lecter» de la Disney.
Actuala narațiune cinematografică este o poveste neogothică, a cărei cruzime ușoară îl amintește pe Tim Burton, un alt regizor familiar al casei Disney. Bunăoară, sfârșitul anilor ‘70 și începutul anilor ‘80 oferă un cadru ideal pentru complot, când cultura punk a dat naștere unei noi estetici: inițial aflată în zona «trash», codurile sale au fost repede preluate de modă, care le-a transformat în obiecte sofisticate. De asemenea, la acel moment, moda / haute couture a atins statutul de artă plastică. În acest context, Craig Gillespie înfățișează două femei inamice, una geloasă pe succesul celeilalte, cea de pe urmă fiind invidioasă din pricina talentului rivalei sale. Emma Stone este perfectă în Estella, ingenioasă și machiavelică (fără milă) sub masca Cruellei. Adversara ei (Emma Thompson) întruchipează, cu multă clasă și cu mult snobism înghețat, o baroneasă, un soi de muză a eleganței. În concluzie, avem de-a face cu o peliculă ce conține din belșug modă, câini și răzbunare.
Bunăoară, povestea din noul film Cruella ne poartă în anii ‘70, din Londra revoluției punk-rock, pe urmele unei tinere trișoare Estella, o fată ingenioasă și isteață, hotărâtă să își facă un nume și să aibă o carieră în design. Încă din copilărie, Estella (Emma Stone) nu a încetat niciodată să-și provoace colegii și profesorii. Mama ei încercase de zor să-i calmeze temperamentul năvalnic numind-o „Cruella”. Rămasă fără mamă, alături de doi ticăloși de vârsta ei, e implicată în furturi mărunte, apoi trece la escrocherii la scară mai mare. Practic, ni se prezintă o poveste originală despre călătoria unei tinere de la nonconformism la statutul de răufăcătoare stilată. Fata se împrietenise cu o pereche de hoți tineri, atrași de apetitul ei pentru trăsnăi în afara legii, apoi – împreună – și-au „clădit o viață” pe străzile Londrei. Juna teribilistă, plină de energie și creativitate, vede lumea dintr-o perspectivă diferită de cei din jurul ei. A trecut prin drama pierderii mamei, își ascunde părul albit cu vopsea roșie și – totuși – se simte ca un extraterestru printre colegii de școală. La 25 de ani, Estella (Emma Stone) are parte de șansa vieții ei, atunci când Jasper (Joel Fry) îi face rost de un job la magazinul cel mai trendy al momentului, sugestiv numit „Liberty”. Pornește de jos, de la rolul de femeie de serviciu, dar, într-o noapte, spiritul creativ pune stăpânire totală pe ea și fata își face de cap în magazin. A doua zi, e concediată, dar când părăsea magazinul, creația ei/ținuta vestimentară este remarcată de legenda vie a modei, Baroneasa (Emma Thompson).
În metropola britanică, într-o Londra situată temporar între Swinging Seventies și mișcarea punk din anii ‘80, Cruella a căutat să răzbată în modă, până când baroneasa von Hellman (Emma Thompson), o figură importantă la acea epocă (o posibilă subtilă trimitere la personajul întrupat de Meryl Streep în The Devil Wears Prada), i-a observat modelele și i-a apreciat talentul. Londra era centrul modei, dar și al anarhiei la vremea respectivă, așadar reprezintă cadrul ideal în care putea fi plasată evoluția Estellei, un copil creativ și ingenios, care devine Cruella: o femeie malefică, inteligentă și dornică de răzbunareAflată în miezul eternului conflict dintre generații, Cruella e captivantă, fiindcă războiul cu baroneasa care dorea neapărat să-și mențină intact prestigiul, chiar dacă nu mai excela întru creativitate, o valorizează. Parctic, Cruella, tânăra creatoare de modă cu un imens talent, nu poate străluci din pricina manevrelor baronesei. Relația lor pune în mișcare un întreg mecanism de evenimente care o vor determina pe Estella să scoată la lumină partea sa răutăcioasă și să devină răzbunătoarea Cruella. Umilită de șefa ei, Estella va deveni Cruella și o va face să trăiască adevărate coșmaruri. Emma Stone a fost alegerea perfectă pentru acest rol, reușind să întrupeze un personaj egoist, răutăcios. Pur și simplu, reușește să treacă de la registrul răutăcios la cel sensibil în doar câteva secunde. E o actriță impecabilă, care a putut să se contopească cu personajul legendar: trece cu ușorință de la răutăcioasa simpatică la sensibila emotivă.
Regia lui Craig Gillespie aduce în zona exaltării aceste femei sofisticate. Cadrul scenografic și costumele somptuoase se succed pe parcursul unor cadre (oarecum sistematice) și zboruri cu drone. Trebuie să recunoaștem că regizorul este abil în alegerea cadrelor secvență. Rezultatul este captivant, ritmat, colorat şi relevant în măsura în care explorează o poveste de coloratură feministă, dar – mai ales – puterea influenţei exemplului pozitiv în devenirea noastră. Desigur, un „film de familie”, Cruella face parte, totuși, din tendința întunecată pe care studiorile Disney o explorează din ce în ce mai des. Umorul este omniprezent, iar jocul actrițelor este încântător, chiar și în cruzime. Punctul de actracție rămâne interpretarea Emmei Stone într-un rol multifacțial propice pentru îmbrăcarea încrucișată. În două ore și zece minute, Emma Stone întruchipează, pe rând, o menajeră, un (asistent) stilist, o «femme fatale», ba chiar un gunoier cu mustață, de fiecare dată, cu același sentiment de a intra în scenă pentru o prezentare spectaculoasă. Cruella devine oportunitatea pentru Stone de a-și etala talentul actoricesc, uneori nu fără a forța nota, într-o producție care pretinde imagini ciudate, anarhiste și dezordonate, dar totul rămâne întotdeauna foarte curat și controlat, obținând simpatie pentru diavolițe, fie și îmbrăcate în Prada.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Craig Gillespie
Scenariul: Dana Fox, Tony McNamara după 101 Dalmațieni de Dodie Smith
Imaginea: Nicolas Karakatsanis
Decorurile: Fiona Crombie
Costumele: Jenny Beavan
Montajul: Tatiana S. Riegel
Muzica: Nicolas Britell
Producția: The Walt Disney Company
Distribuția:
Emma Stone (Cruella),
Emma Thompson (Baroana von Hellman),
Paul Walter Hauser (Horace),
Emily Beecham (Catherine),
Joel Fry (Jasper),
Kirby Howell-Baptiste (Anita),
Mark Strong (Boris)
Citiţi şi
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
