16/17 iulie 1918 – din ordinul dat de Partidul Bolșevic, împăratul Nicolae al II-lea (n. 1868) și familia sa au fost asasinați la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia.
Țarina Alexandra Feodorovna (n. 1872), Marea Ducesă Olga (n. 1895), Marea Ducesă Tatiana (n. 1897), Marea Ducesă Maria (n. 1899), Marea Ducesă Anastasia (povestea ei) (n. 1901), Țareviciul Alexei (n. 1904)
“În aprilie și mai 1918, familia imperială a Romanovilor a fost mutată la Ekaterinburg, în casa Ipatiev, pentru că albii erau foarte aproape. Situația se va agrava brusc pe 16 iulie, când forțele Legiunii Cehoslovace au ajuns lângă oraș fără să știe că țarul Nicolae al II-lea e acolo. Speriați, bolșevicii au crezut că aceștia au venit să-i salveze și s-au decis să pună în aplicare ordinul venit de la Lenin. Execuția sumară.
Imediat după miezul nopții, întreagă familie imperială, țarul Nicolae al II-lea, țarina Alexandra, marele duce Alexei și marile ducese Olga, Maria, Anastasia și Tatiana, a fost dusă la subsolul Casei Ipatiev. Aici, Iacov Iurovski, comandantul detașamentului de bolșevici special însărcinat cu execuția, a spus: “Nikolai Alexandrovici, în virtutea faptului că rudele dumitale continuă să atace Rusia Sovietică, Comitetul Executiv din Ural a decis să te execute”. “Ce?”, a reacționat Nicolae. Iurovski a repetat și apoi l-a împușcat pe țar, care a murit pe loc. Ceilalți bolșevici au deschis și ei focul asupra familiei imperiale și nu s-au oprit decât după ce victimele au căzut. Ducesele nu au murit pentru că purtau asupra lor 1,3 kilograme de diamante și alte pietre prețioase, care le protejaseră. Au fost ucise cu baionetele.
În 1991, osemintele membrilor familiei imperiale au fost descoperite și reînhumate de guvernul rus în cadrul unei ceremonii oficiale creștinești în 1998. În anul 2000, Biserica Ortodoxă Rusă i-a canonizat pe toți ca martiri.”
Sursa a1.ro.
***
Mai jos, scriitorul Stelian Tănase, cu detalii.
“În iunie 1918, țarul Nicolae ll abia implinise 50 de ani. Familia Romanov stăpînea Rusia din 1613. A abdicat la 15 martie 1917 – și se afla în acea vară in surghiun la Ekaterinburg în Urali, gubernia Perm, după ce fusese mutată cu forța din Petrograd. Într-o zi, șeful gărzii, bolșevicul Yakov Yurovski, le spune să-și pregăteasca bagajele. În zorii zilei de 17 iulie 1918, cere prizonierilor să coboare în pivnița casei. Cînd ajung jos, țarul Nicolae ll, țarina Alexandrina, cele 4 fete si Alexei găsesc un pluton de soldați – escadra morții. Execuția a durat puțin peste 2 minute…Cum nu au murit toți de la prima salvă, o parte a familiei – cei vii- a fost sfîrtecată cu baionetele. Apoi Yurovsky a tras foc cu foc asupra fiecarui prizonier pentru a-i da lovitura de gratie. Ordinul venit de la troika Lenin-Trotski- Sverdlov era clar – să nu scape nimeni viu. Cadavrele au fost aruncate într-un puț din pădure unde au rămas pînă în 2007. Sub regimul bolsevic (1917-1991) nu s-a putut cerceta unde se afla locul carnagiului. Nu s-au putut face cercetari (interzise) si nici vorbi/scrie despre executarea familiei imperiale. A fost un subiect tabu pină la prăbușirea URSS, decembrie 1991. Arheologul Serghei Pogorelov – după lungi cercetări – a găsit mormintele abia în 2007. Le-a identificat cu proba ADN după mai multi ani de controverse, pînă cînd ideea că scheletele aparțin familiei Romanov, ultimul țar, ultima țarină a Rusiei si celor 5 copii, s-a impus.
Nicolae ll Romanov s-a născut în 1868 la Țarskoe Selo, palatul țarilor de lănga Skt Petersburg. A urcat pe tronul Romanovilor după moartea tatălui său, autoritarul Alexandru lll. A fost un copil timid, fără pasiune pentru politică. Se considera nepregatit să preia conducerea întinsei Rusii. Tatăl său il considera nici prea inteligent nici prea capabil. Tot în 1894, anul urcării pe tron, se căsătoreste cu prințesa Alix de Hesse & Rhin după ce ea trece la religia ortodoxa si se botează cu numele Alexandra Feodorovna.
Nicolae ll are o sarcina extrem de dificilă – să patroneze un Imperiu extrem de intins aflat în proces de transformare dintr-o țară înapoiată, agrară, cu o infrustructură precară, într-o tara industrială. La toate astea se adaugă agitațiile politice tot mai virulente și războaiele pierdute. Nu era potrivit să indeplineasca un asemenea rol. Alexandru lll nu l-a educat pentru a conduce treburile statului. Nici nu îi place, și nu a dorit să fie țar. Ar fi preferat să fie ofiter de marină, să colinde mările și oceanele. Ar fi dorit o viață strict privată. Era un tradițional, un autocrat, un om de secol XlX – în cel mai bun caz, nu unul pentru secolul XX. Se crede trimisul lui Dumnezeu pe pămînt, menit să îi păstorească pe ruși – la fel ca primii țari din dinastia Romanov. Cum se spune azi, era depășit de provocarile cu care se confrunta. Nu a înțeles rolul instituțiilor democratice, moderne – partide, Parlament, libertatea de asociere, libertatatea presei. Le percepea ca forțe ostile, care ar distruge Rusia. N-a înțeles Occidentul, l-a destestat.
Căsătoria cu Alexandra Feodorovna (1872/1918 ) a avut loc în anul urcării la tron, 1894 – nunta s-a petrecut într-un fast orbitor. Fin de siecle, la belle epoque. In cițiva ani au patru copii, fete (Olga, Tatiana, Maria, Anastasia). De la Ecaterina cea Mare (1797) pe tron urcaseră exclusiv bărbați. Se părea că familia are o problemă mare cu asigurarea succesiunii. Totusi un fiu- Alexei – se naște, în fine, la 30 iulie 1904. Exista așadar un urmaș la tron, lumea a răsuflat usurată, viitorul Imperiului era asigurat. Cei doi formeaăa -ca la inceput- un cuplu foarte unit. Trăiesc la Tarskoe Selo intr-un lux neegalat, inconjurați de armată de generali, șambelani, majordomi și servitori. Protocolul este extrem de complicat și e strict. De fapt viata lor se scurge într-o bulă de sticla, fără legătură cu viața de zi cu zi a rușilor. Țarul și țarina ies public numai la mari ceremonii. Apariția perechii imperiale pare de fiecare dată coborirea pe pamint a unor zei. Erau niște spectacole cu tot ce au fals și strălucitor.
In acest timp Rusia pierde contactul cu lumea civilizată si se scufunda în superstiții și înapoiere. Crizele de tot felul se succed pentru că problemele Imperiului se adună fără să-și găsească vreo rezolvare. Nicolae ll este preocupat aproape exclusiv de viata de familie , de sotia sa Alxandra Feodorovna, de cele 4 fete si de țareviciul Alexei. Ci doi soți descoperă repede că Alexei, cel care trebuia sa succeada la tron, avea o boala rară. Suferea de hemofilie – o boala a singelui care facea ca orice rană să îi poată fi fatala. O mostenise din familie pe latura reginei Victoria. Grijile pentru sănătatea copilului, pentru a-l feri de orice accident, devin obsesive. Aceasta e marea drama a familiei – Nicolai si Alexandra Romanov. Rusia trece pe planul doi.
Viata de cuplu a început bine, cei doi chiar se iubesc si se pare ca sortii le vor fi faborabili pina la sfirsitul vietii lor pamintesti. Dacă nu ar fi existat blestemata asta de politică și Rusia cu problemele complicate, totul ar fi fost minunat. Alexandra Feodorovna este persoana dominatoare, autoritea ei se răsfringe si asupra soțului ei- un om slab, care prefera să ii lase ei lucrurile dificile. E singură persoana în care el are incredere, cum nota in Jurnal. Apoi a apărut boala copilului. O liota de medici, savanți – din Rusia și din Occident, -au încercat sa-l vindece, fără succes, boala era incurabila. Iar crizele se succed…Țarul si țarina ies tot mai rar in public, nu mai participa la ceremonii, se apropie de biserica. Țarina traverseaza o pasa de misticism. Se roagă zilnic cu ardoare la icoane pentru salvarea fiului ei. Așa apare la Curte, Grigori Rasputin…Se produce o criza puternica, medicii chemati in ajutor nu reușesc să îl readucă la viață. Este chemat călugarul siberian să încerce ceva. Copilul – ca prin minune – îsi revine. Din acea zi tarina devine dependenta de Răsputin despre care crede ca are puteri supranaturale, de medic vindecator și vraci. Cert este ca are o influenta binefacătoare asupra țareviciului. Ceea ce pentru Alexandra Feodorovna conta cel mai mult.
Rasputin nu e un sfînt, dimpotriva un chefliu alcoolic, mare amator de femei pe care le seduce fără numar. Chefurile lui sunt de pomina. Bate cîrciumile si bordelurile. Scandalurile pe care le stirneste nu se mai termina. Nimeni nu îi poate face nimic, nici autoritatile civile, nici clerul. Pe zi ce trece exercită o influența din ce in ce mai mare si mai nefasta – beneficiind de protecția Curtii Imperiale.
Situatia nu e deloc simplă, Rusia este din 1914 în razboi alături de Marea Britanie si Franta – Antanta-luptă împotriva Germaniei si Austro-Ungariei, Puterile Centrale. Dupa un inceput promitator, armata pavoslavnica este infrinta catastrofal pe frontul din vestul Rusiei. Țarual preia imprudent conducerea armatei. Dar infringerile continuă. Rusia a intrat nepregătita în razboi. Slăbiciule industriei se resimt. Armata nu este echipată, caile ferate nu sunt cite ar trebui, dezorganizarea armatei tot mai evidentă. După ce mai multe ofensive eșueaza pe toate fronturile, se instaleaza haosul. Zvonurile cele mai fabuloase cuprind orasele. Se constata tot mai frecevent dezertari, orasele sunt bintuite de foamete, ger și somaj. Au loc proteste de mare amploare, mai ales la Petrograd și Moscova, dar si la Odesa, Tula si Kiev…In decemrie Grigori Rasputin este asasinat de citeva aristiocrati condusi de printul Iusupov, apropiat de tron. Trupul a fost aruncat in Neva. Asainii il considerau pe Rasputin sursa relelor care se abatusera asupra Rusiei. In plus Rasputin cerea sa se incheia pace. Sunt indicii că Serviciile britanice de inteligence pentru acest motiv au fost implicate in asasinat. Yusupov si complicii lui incercau sa salveze ce se mai putea salva. Opinia publica il considera pe Rasputin vinovat de tot ce se intimpla la curte, de infringerile militare, de foamete, etc. Dar infringerile militare continuă. In aceasta situatie ireparabila, cind toata lumea il considera vinovat, țarul Nicolae ll abdică – asta la 15 martie 1917.
Cuplul imperial este izolat și închis in palatul de la Tarskoe Selo. În octombrie are loc lovitura Gărzilor roșii conduse de Trotski si Lenin, care rastoarnă guvernul provizoriu. Bolșevicii pun mîna pe putere. Familia imperiala este trimisa la Ekaterinburg unde este executată la 17 iunie 1918.
*** La 30 aprilie 2008 au fost găsite cadavrele membrilor familiei țarului Rusiei lingă Ekaterinburg în Siberia.
*** Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi, in curs de aparitie la editura Hyperliteratura, toamna 2020.”
Citiţi şi
