Am văzut un oraș în care oamenii merg pe liniile de tramvai. Nu există borduri, trotuarele, carosabilul și pista de biciclete sunt la același nivel, dintr-o piatră cubică, frumoasă, lucioasă, rotunjită, iar tramvaiul, lung de 30 m, vine silențios, așteaptă, merge încet mai departe, cu pădurea de oameni dându-se la o parte.
Din când în când, apărea câte o mașină, pentru că accesul riveranilor e permis. În centru, sunt două parcări subterane imense, una pe cinci niveluri, alta pe trei, și toată lumea parchează acolo și merge la shopping, la terase sau unii la muncă.
Fațadele clădirilor sunt perfect întreținute și oamenii merg cu caiace de închiriat pe râul ce traversează orașul. Sunt foarte multe biciclete (afacerile cu accesorii biciclete sunt înfloritoare) și e loc pentru toată lumea, chiar și pe străzile înguste. Se parchează pe o singură parte și sensurile unice fac legea.
Orașul Gent, Belgia
Muzeele prezintă expoziții itinerante, de nivel mondial, concertele sunt în aer liber, în mici piațete, și acoperă toate genurile: cameral, jazz, indie și synth-pop.
Politicienii sunt simpli anonimi în mulțime, aflați în serviciul public, iar presiunea enormă asupra lor este să mențină locurile de muncă prin deciziile lor strategice și să asigure un set de reguli clare, transparente, aplicate unitar, fără discriminare. Restul vine de la sine.
Gent, Belgia
Orașul nu are ambuteiaje, intrările pe autostrada sunt până aproape de Centru, semafoarele au secvențe scurte și sunt senzitive, iar pistele de biciclete sunt direct pe asfalt și întretaie toate străzile, ca o rețea de sute de kilometri.
Urbanismul și frumusețea clădirilor sunt rezultatul unei istorii înfloritoare dar reflectă și educația edililor. Acești oameni respectă viziunea artiștilor, a specialiștilor și nu-și impun, autocratic, ideile. Simțul estetic, moștenirea culturală cântăresc greu, sunt în sângele a sute de generații formate și creează echilibru, decizii juste, neforțate. Nimeni nu-și permite să atingă extremele, să fure, să înșele, să mintă.
Acest oraș nu e o mare capitală europeană. E un oraș secundar, de mărimea Iașiului, și are 41.000 de studenți, exact câți avem noi. E o atracție continuă, cu un grad de fericire extrem de ridicat. Marile investiții în infrastructură au creat dezvoltarea economică și invers, ca într-un perpetuum mobile. În acest oraș, serviciile publice sunt private 100% și nu există baroni. Tinerii muncesc, familiile fac copii și e de prost gust să furi de la ceilalți.
Guest post by Gabriel Gachi, editor la Reporter de Iași
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
