Doamnelor, domnișoarelor, știu că vă plac italienii, așa că am vești bune – a câștigat echipa cea mai bună de la acest turneu final de fotbal masculin, iar aceasta a fost desigur Italia. Nu se întâmplă întotdeauna asta în trecerea timpului. E o ocazie potrivită să ne gândim la destin.
I.Prolog: viața e frumoasă
E duminică, dimineața. O doamnă în etate bea o cafeluță pe o secundară de cartier, la umbră, câtă umbră poate fi și la Roma în iulie. Își odihnește cadrul cu care merge și caută să se prindă în vorbă. Oprește o româncă, ce mai e prin România?, un domn năsos pe nume Giorgio, un tânăr pirogravat cam amețit de căldură, ce e, mă, cu tine?, și un bătrân pe nume Mario. Îi întreabă pe toți tot felul, inclusiv despre finala din seara asta, dacă sunt bravi italienii, cu cine joacă, de ce se joacă la ei, unde se dă la televizor etc. Află informații care o fac optimistă. Mario pleacă mai departe, căci plimbă și un caniș, am uitat de câine. Se desparte de doamna în etate cu vorbele: Viața e frumoasă. E rândul meu, de la masa alăturată, să fiu luat la întrebări. Îi spun cu toată sinceritatea că nu sunt italian și îmi pare rău. Cred și eu, spune doamna în etate. Viața e frumoasă!
II.Povestea: ce e un meci de fotbal
Un meci de fotbal e doar un meci de fotbal doar dacă nu înțelegi natura umană. Altfel e întotdeauna mai mult, mereu în joc e istoria. Iar Italia a fost pur și simplu, așa cum spun toate clișeele, echipa care și-a dorit mai mult victoria. Fiindcă nu a fost doar o victorie, fie ea și într-o finală de turneu european, a fost o renaștere. Și nu există nimeni în lume care să înțeleagă mai bine decât italienii ce înseamnă renașterea. În plus, printre atâtea altele, italienii mai sunt născuți și pentru a juca fotbal.
III. Epilog: o vară italiană
Să fi fost un sfânt de trei dimineața, ora Romei, după marea victorie, când singur, pe un scuter roșu, venea dinspre Termini un domn de vârstă mijlocie cu un casetofonaș legat de gât și un steag și mai mic înfipt în cozorocul pălăriei. Nu se grăbea, așa că am auzit ce asculta (Notti magiche!) și i-am putut vedea și lacrimile și adevărul e că era emoționant. Nu știu de ce, mi s-a părut că e pe drum de treizeci și unu de ani.
Ziua de după: buongiorno, principessa!
Italienii s-au trezit astăzi altfel. Toți au un zâmbet ciudat pe chip, ca și cum peste noapte ar fi aflat o taină. Unora le ghicești zâmbetul acesta dincolo de mască. Dar sunt tot mai puțini cei care o poartă, ca și cum pandemia, pandemia care a lovit atât de cumplit Italia, deja a trecut. Ce ciudat, nu-i așa? Toate drumurile chiar duc la Roma. Mi-am promis că voi supraviețui pentru a ajunge din nou aici. Iată-mă. E a doua zi după ce Dumnezeu a făcut din nou Italia campioană europeană la fotbal și eu mă gândesc la Chiellini care pesemne deja s-a trezit și el și a luat cupa pe sus, ca pe un intrus în careu, șoptindu-i tradiționalul: buongiorno, principessa!
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Citiți la timp, altfel copilul interior și nevoia lui de povești îți pot face surprize
Înapoi în anii nopților magice
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
