Cântăreața de operă Angela Gheorghiu a postat azi, într-o zi aniversară pentru ea, un text atât de amar, încât cu greu îți revii din realitatea aceasta atât de urâtă. Absorbiți de buricul nostru sau de chestiuni serioase, de neevitat, poate nu tocmai opera e în fruntea preferințelor ori a intereselor. Și atunci te lovește ca o măciucă în moalele capului o asemenea mărturisire-reproș. E resentimentară? Poate, dar are tot dreptul să ne bată obrazul, nouă, că noi ne-am ales conducătorii…
“Astăzi se împlinesc 31 de ani de la primul și ultimul (singurul) meu spectacol de operă pe o scenă de operă din România: spectacol de diplomă-examen de absolvire a Universității de Muzică din București, cu La Bohème, pe scena Operei Naționale din Cluj, din 20 iunie 1990.
În afara câtorva concerte sau recitaluri, majoritatea cu scop caritabil, în cariera mea începută acum 31 de ani nu am fost invitată să interpretez niciun rol de operă în România, nu am fost invitată de nicio instituție de cultură sau festival să cânt în țara mea natală.
În mod regretabil, instituțiile de cultură din România nu au știut niciodată să își susțină, să își promoveze și să își respecte artiștii cu adevărat valoroși, să se mândrească cu ei, așa cum văd că se întâmplă peste tot în lume pentru colegii mei care sunt invitați să cânte anual în țările lor de origine (în Franța, America, Rusia, Germania, Anglia, Italia etc).
Cultura este oglinda și cartea de vizită a unei națiuni, atât în respectiva societate cât și în lume, însă cu tristețe observ că peisajul cultural și media din România este astăzi, posibil mai mult ca oricând, inundat de mult prea multă mediocritate, de prost gust și de ignoranță.
Cultura în România este un subiect prea puțin interesant și prea puțin profitabil pentru autorități sau pentru oamenii cu funcții în acest stat… cred că nu există astăzi nici măcar un singur om politic român cu adevărat pasionat sau sincer preocupat de un act cultural/artistic, indiferent de natura acestuia.
Mai merită să sper că se va schimba ceva vreodată în acest sens?”
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
