Cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită până acum, la 42 ani, a început într-o dimineață de 29 ianuarie.
L-am visat pe prietenul cel mai bun al soÈ›ului È™i prieten de familie È™i m-am trezit cu un sentiment ciudat, cumva de dor È™i cu o dorință imensa de a vorbi cu el… Trebuia să-i spun asta.
Visasem că eram foarte supărată (motivul nu mi-l amintesc) și că m-am întâlnit cu el, m-a luat pe după gât și mi-a spus să mă liniștesc. Acea atingere din vis a fost atât de reală, parcă încă îi simțeam mâna pe umăr. Eram hotărâta să-i trimit un mesaj, să-i spun.
Din cauza serviciului, Remus (aÈ™a îl cheamă) este destul de mult plecat. M-am tot gândit ce să-i scriu, într-un final mi-a ieÈ™it un “neaÈ›a, eÈ™ti acasă sau plecat?”. Era 6:30. Inima îmi bătea ca nebuna aÈ™teptând un răspuns. În următorul minut a venit: “spune-mi ce s-a întâmplat È™i vedem cum ne organizăm”. Credea poate că am nevoie să mă ajute cu ceva. I-am spus că l-am visat È™i că simÈ›eam că trebuie să-i spun È™i lui. Era plecat la Arad, dar diseară mă sună să vorbim.
Am crezut că mor toată ziua din cauza emoțiilor. La serviciu nu am reușit să mă concentrez la nimic, nu am putut mânca, tot ce voiam era să treacă mai repede orele și să mă sune. M-a sunat, inima îmi înghețase parcă. El, un vorbăreț de felul lui, n-a reușit să lege multe propoziții. I-am povestit visul și cam atât. Dar simțeam că urma să se întâmple ceva, simțeam asta. Am hotărât să ne scriem pe whatsapp, poate ar fi mai ușor pentru amândoi. Așa a și fost. Am stabilit atunci să ne vedem pentru că a simțit din vocea mea că vreau altceva de la el. Și trebuia să discutăm. Amândoi suntem căsătoriți, cu copii, eu, unul, el, doi, eu, căsătorită de 16 ani, el, de 15.
Imediat ce s-a întors acasă ne-am și întâlnit. M-am dus să-l iau de la serviciu pe la 12, să discutăm. Am stat cam o oră în mașină. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă ia de mână. Am simțit atunci cea mai caldă strângere de mână din toată viața mea. Am încercat să vorbim, dar nu am reușit . M-a sărutat, sărut ce n-am să-l uit niciodată, sărut ce a dat startul unei minunate povești de dragoste.
Au urmat nopți întregi nedormite, nopți în care ne scriam cele mai dulci cuvinte, ne dădeam frâu liber imaginației, ne spuneam cele mai puternice dorințe. Dimineți în care ne trezeam mult înaintea copiilor doar ca să ne scriem cuvinte dulci, atunci când nu ne puteam vedea, sau să stabilim o scurtă întâlnire înainte de a merge fiecare la serviciu, doar ca să ne începem ziua cu o sărutare si o îmbrățișare tandră.
Au urmat zile în care “fugeam” de acasă, să ne iubim ca doi nebuni într-o cameră de hotel. Nu puteam sta fără dragostea lui , fără mângâierile lui atât de pasionale, fără sărutările lui interminabile. Totul era sublim, fiecare sărutare, fiecare atingere, fiecare îmbrățiÈ™are parcă era o călătorie în Rai , uitam de tot È™i toate, uitam de noi.
În fiecare seară, când nu e plecat, înainte de a merge acasă, trece prin fața blocului meu, stă câteva minute și se uită la geamul camerei unde dorm. Chiar dacă sunt zile când este rupt de oboseala și ajunge mult după miezul nopții. De 8 martie, pentru că nu era în țară, mi-a trimis prin curier un superb buchet de flori.
Da, au fost È™i momente dificile, când am vrut să punem capăt acestei relaÈ›ii. Ne gândeam la cei dragi, la suferinÈ›a lor în caz că ar afla de noi. Mai mult el își dorea asta, pentru că trăiam o umbră a vieÈ›ii de îndrăgostiÈ›i, pentru că trebuia mereu să ne ascundem, să minÈ›im pentru a putea fi împreună. Dar eu îl “aduceam” înapoi în poveste cu vorbe dulci È™i îmbrățiÈ™ari calde. Nu putem trăi unul fără altul, dar nici nu avem încă curajul să divorțăm, aÈ™a cum de fapt e cel mai corect față de toată lumea È™i să fim împreună aÈ™a cum ne dorim. El e bărbatul care mi-a spus că dacă mâine aÈ™ avea nevoie de un transplant de inimă È™i el ar fi compatibil, mi-ar da inima lui ca eu să pot trăi.
Ne-am îndrăgostit nebunește unul de altul, m-a făcut să mă simt cea mai iubită femeie de pe pământ. Cu el de mână simt ca zbor. Visăm la un un copil împreună, vrem să rămână ceva din dragostea asta imensă, dragoste ce nu am crezut vreodată că exista, o dragoste atât de pură, de sinceră! Și da, el mă iubește într-un fel atât de special, așa cum nu a mai făcut-o nimeni până acum și simt asta cu toată ființa mea.
Nu știu ce planuri are destinul pentru noi, dar sper din tot sufletul să țină cât mai mult dragostea noastră, să trăim împreuna cât mai multe momente frumoase. Aș vrea ca această poveste de dragoste să se termine așa cum ne dorim, să rămânem împreună toată viața.
Credeți în vise. Eu asta am făcut și trăiesc ceva atât de sublim, de minunat, ceva aproape imposibil de exprimat prin cuvinte .
Te iubesc, Remus!
Guest post by RalucaÂ
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
