Umblă un vânt cu parfum de izmene prin târg despre când vom ajunge la cele 5 milioane de doze. C-o fi 1 iunie, că n-o fi, că n-are să ajungă România acolo unde e cazul, ba poate că da. Că nu vaccinăm suficient. Că nu vaccinăm suficienți. Că statul nu face destul. Că românii sunt nu-știu-mai cum.
Mai devreme am primit un mesaj de la președintele World Psychiatric Association (WPA), dr. Afzal Javed, care este din India. Ne roagă pe noi, membrii comunității, să ajutăm cum putem. Situația este disperată acolo, corpul medical este la capătul puterilor. Nevoia de ajutor, în cuvintele dr. Javed, este ”de toate felurile”, ca și nevoia de asistență.
În toți anii mei de practică, și ca psihiatru de război, nu am văzut vreodată un apel atât de emoțional.
Vai vouă, vai lor, care capătă prea curând mândrie, țâfnă sau aroganță în fața a ceea ce stă în fața ochilor noștri. Lucrurile bune pe care le-am obținut în România, le-am obținut cu greu. Le-am obținut pentru că am crezut unii în alții, pentru că ne-am înțeles între noi, ca societate, comunitate, semeni.
Am avut și avem cumpenele noastre, dificultățile noastre. Am urnit o țară care n-a fost vreodată mai mult decât o știm, de pe străzi, de prin piețe, din oraș sau din sat. Ce-ar fi să punem, să puneți umărul? Atâta cât se poate și puteți, căci nimeni nu va cere mai mult vreodată de la voi decât erați oricum în stare.
România n-a trimis decât la începutul pandemiei cereri de ajutor, când practic eram, logistic și profesional, în curul gol (iertați portretul grafic). Nu tu măști. Nu tu PPE-uri. Nu tu educație medicală. Nu tu unitate a breslei. Nimic. Ticăloși, ticăloșie, și o atitudine mai mult sau mai puțin dâmbovițeană.
După care prohodul vaccinării a început a fi cântat înainte măcar să înceapă. Cu mic, cu mare, politicienii s-au urnit ca de altfel și unii comentatori, să prezică un eșec răsunător. De parcă orizontul de eșec ar satisface pe careva, cu excepția maglavizilor și-a baba Vangelor.
Zău dacă (vă) înțeleg, uneori. Asta e important, dacă avem ori ba cei 5 milioane vaccinați de 1 iunie? Și dacă vor fi pe 29 mai, și dacă vor fi pe 15 iunie, uite cum stă treaba de fapt:
* la un număr X de vaccinați, coroborat cu o proporție Y care au trecut prin boală, numărul de cazuri va scădea și, practic, răspândirea comunitară va fi întreruptă. De acolo, de fapt, începe greul pentru că unii vor crede că răul a trecut, deci nu mai e cazul să se imunizeze. Și vor greși
* experiența deja arată că și în țări, cu acoperire vaccinală net mai bună, nesăbuința naște risc, iar riscul generează fatalitate. Adică oamenii tot continuă să moară. Iar dacă adaugi la asta o miopie a guvernanților, un scenariu ca în Brazilia, în India se poate repeta.
A fost odată un premier pe nume Mihai Răzvan Ungureanu care și-a pierdut mandatul după ce-a comentat, pe bună dreptate de altfel, despre oamenii care râdeau de militarii veniți la o deszăpezire că mai bine-ar pune și ei mâna pe o lopată.
Cam la fel și aici. Vreți să faceți o brumă de bine? Duceți vorba vaccinării până și la neamurile încăpățânate, și la neamurile sărace, și la neamurile un pic mai cu căpuțul.
Astăzi am avut un pacient în cabinet, el vaccinat, dar nevasta nu. N-a putut-o omul convinge, îmi spune. Dar eu mi-aduc aminte de o vreme când copiii și-au amenințat părinții, în România, că dacă nu se protejează cu mască la ieșirea din casă ei nu mai vin în vizită.
Mi-aduc aminte cum, când spaima era mare și știința era mică, ne-am pus cu toți de-acord că dacă stăm în casă putem salva o viață. Și nu era doar a noastră. Era și a celuilalt.
Și acum? Acum, când stăm pe-atâta privilegiu, când noi avem ce alții doar speră să obțină, când cu ochii liberi putem vedea malul celălalt, tocmai acum ne-apucă iar damblaua?
Vom reuși. Și ne-ar prinde bine o țâră de ajutor, de încurajare, de sprijin moral. Nouă, vouă, lor chiar le-ar prinde bine. Căci nu vă costă nimic să dați o vorbă bună. Dar știți deja cât vă costă această stare de fapt în care au stat școlile închise, în care-au stat localurile închise, în care s-au suspendat concerte, festivaluri, întâlniri. Știți deja cât vă costă!
Ce-ar fi să tentați fatalitatea și altfel decât așa, precum catârii, ca niște câțicavoi. Și să ne arătați că sunteți buni la suflet, și doar buni români.
Citiți și Care e faza cu vaccinul
Guest post by Dr. Gabriel Diaconu
Citiţi şi
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
