Istoria recentă a României în rezumat: de la noaptea ca hoții la noaptea ca proștii.
Felul în care s-a făcut mutarea pacienților de la Foișor este inacceptabil. N-ajunge să vină acum orice ticălos și să papagalicească: “Îmi asum”. Nu. Cine e responsabil pentru această situație mizerabilă trebuie să răspundă. Pandemia n-a început, totuși, ieri.
Ar trebui să existe o limită a nesimțirii, a hei-rupului chiar și în țara aceasta atât de prietenoasă cu prostia omenească.
Statul român fiind o caricatură fără coloană vertebrală împarte totul, tranșează ca măcelarul. Zero empatie. Avem: esențialii și cei buni de dus la groapă, corona-bolnavii și ceilalți, bolnavii de mâna a doua.
Și cel mai scârbos este că omul, cu picioarele rupte, suferind de coronavirus sau de cancer, nici măcar nu contează în ecuația asta.
Se dau penibile jocuri de putere peste capetele celor care suferă. Sigur, așa a fost mereu, așa va fi mereu, dar cinismul n-a fost niciodată chiar atât de abject în țara rrromânească, sălaș etern al fărădelegii.
Înainte de evacuarea din crucea nopții, tocmai se mai dăduse un jet călduț peste chipul sărmanului contribuabil.
L-ați și uitat deja pe distinsul domn Mario Iorgulescu? E bine, e în Italia, nu vă temeți, nu dă semne că vine să-și facă pușcăria pentru cel pe care l-a sechestrat.
Cât despre mort, omul acela pe care l-a omorât, urcând beat și drogat la volan, oricum nu se mai întoarce de la groapă.
Așadar: te-ai tăvălit prin făină, te-ai îmbătat ca porcul, fiind, poate, o beizadea cu creierul cât partea rușinoasă a furnicii, i-ai dat talpă și ai omorât unul sau mai mulți cetățeni? Nicio problemă, relax, take it easy.
Ai sechestrat, ai jefuit, ai furat până ți-a ieșit pe nas? Ai fost condamnat? Calmo, paciente. Pulimea carpato-danubiano-pontică d-aia există, să o omori, să o jefuiești, să îi dai tradiționalul jet călduț peste chip. Iobagi, de.
Așa, ce trebuie să faci matale? Te duci pe Italia și stai cuminte acolo, lovit de o groaznică durere îndărăt, mamma mia.
Stai liniștit, România, fiind țară bananieră în care mai și ninge, nu o să te deranjeze decât ca să te onoreze, cum se și cuvine, cu un sărut-mâna șefu’, fiindcă ești magna cum laude în acest penitenciar drăguț care ne ține loc de “stat”, bravo.
Și Italia, a doua noastră patrie, e și ea, drăguța, prietenoasă cu criminalii, fie ei și economici. Cum să nu te bucuri că ești în “viață”, aici, printre cei mai drepți și mai viteji dintre traci?
Mai mare plăcerea.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un mesaj de la Catherine, Prințesa de Wales
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
