Se întâmplă să iubim, se întâmplă să dorim, se întâmplă să visăm şi, mai ales, să suferim.
Curios, cum pot exista oameni care nu au iubit niciodată. Eu am cunoscut dragostea la o vârstă fragedă, deci sunt o norocoasă. M-am îndrăgostit nebuneşte pe la 13 ani. O iubire imposibilă, bineînţeles. El, cu nouă ani mai mare ca mine, pregătit pentru o viaţă în doi, iar eu doar o copilă. Pentru că da, eu am fost conştientă tot timpul că eram doar o copilă şi că diferenţa de vârstă era mult prea mare pentru acea vreme. Visam în fiecare seară cu ochii deschişi, creionam scenarii în care ne revedeam, iar el îmi declara dragostea sa. Pentru că, pe atunci, nu ştiam că şi el era la fel de îndrăgostit de mine.
Însă nu ştiu cum se face că, în viaţă, la fel ca în filme, la un moment dat afli. Şi chiar dacă momentul în care afli este foarte îndepărtat de prima privire, prima atingere, primul dans, primul fior, tot simţi. Simţi că a meritat fiecare suferinţă (atunci când l-ai văzut cu iubita), fiecare lacrimă (atunci când te-a invitat la nunta lui), fiecare suspin, atunci când se întâmplă să vă revedeţi, chiar şi după 30 de ani. Şi chiar este un sentiment foarte plăcut. Simţi că ai trăit cu adevărat şi că ai iubit cu adevărat.
Laurie Anderson și Lou Reed, @Guido Harrari, 2002
Şi asta a fost doar prima dragoste! Deci chiar nu înţeleg cum de unii sau unele nu s-au îndrăgostit niciodată. Au inima stricată sau cum altfel?
Aş putea descrie fiecare dragoste, fiecare iubire în parte, cu frumuseţea, dar şi cu amărăciunile ei.
Mă simt norocoasă. Am iubit şi am fost iubită, am fost îndrăgostită nebuneşte de un bărbat cu mult mai tânăr decât mine, am retrăit fiorii dragostei la o vârstă la care multe femei se gândesc doar la nepoţi şi mă gândesc cu nostalgie la momentele extrem de plăcute şi frumoase din viaţa mea.
Bineînţeles că am şi suferit din dragoste și nu o dată! Pot enumera câteva din motive: diferenţă de vârstă, nepotrivire de caracter, diferenţe sociale şi altele. Dar, chiar şi aşa, a meritat. Îndrăzniţi să iubiţi şi îndrăzniţi să vă lăsaţi iubite! Merită!
Guest post by Anonimă
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Ce fac eu de mult nu se mai numește curaj, ci nebunie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
