- Pelé – pe Netflix, din 23 februarie
Și dacă înțelegeți regula off-side-ului, și dacă nu, nu ratați acest documentar sincer și complex despre cel mai bun jucător de fotbal, Pelé. Edson Arantes do Nascimento, așa cum se numea în realitate, a fost atât de talentat, încât a fost selectat în echipa națională la vârsta de 17 ani și a reușit să câștige Cupa Mondială cu echipa braziliană de trei ori. Mai important decât atât, Pele i-a dat țării sale încredere ca națiune modernă. Totuși, acel rol monumental a venit după îndelungate presiuni, pe care acest film captivant le examinează. Regizat de David Tryhorn și Ben Nicholas, filmul a fost realizat cu deplina cooperare a lui Pelé, în vârstă de 80 de ani, care este intervievat, alături de prieteni și colegi de echipă. Există, desigur, întrebări legate de reticența sa de a vorbi împotriva dictaturii din Brazilia și de chestiunea victoriei Braziliei la Cupa Mondială din 1970 – a sprijinit ea regimul represiv?
- Minamata – lansat pe 5 februarie în USA și Canada
Credit: Larry Horricks/AIP
Eugene Smith a fost unul dintre cei mai importanți și mai influenți fotoreporteri din SUA. Rănit în timp ce documenta luptele din Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se întoarce în Japonia în 1971 pentru a scrie despre o catastrofă de mediu: o companie chimică aruncase deșeuri toxice în apropierea orașului Minamata, ceea ce provocase efecte devastatoare în rândul populației – deformări și leziuni neurologice. În puternica dramă regizată de Andrew Levitas, rolul lui Smith este jucat de Johnny Depp. Jessica Kiang de la Playlist consideră că “actorul realizează cea mai bună performanță a sa din ultima perioadă” și că „abordarea neobișnuit de echitabilă a lui Levitas echilibrează inspiraționala povestea adevărată a filmului cu întregul context tragic din lumea reală… în timp ce subliniază cu sensibilitate eroismul cotidian al femeilor și bărbaților obișnuiți, cel mai grav afectați ”.
- The Little Things – lansat pe 29 ianuarie în USA și Canada, pe 12 februarie în UK și Irlanda
În 1993, The Little Things era un film polițist contemporan neo-noir, al cărui scenariu a fost scris de John Lee Hancock (cel care a regizat și filmele Saving Mr Banks, The Blind Side). Aproape trei decenii mai târziu, Hancock a regizat, în cele din urmă, ceea ce numim acum o «dramă de epocă» despre zilele îndepărtate și întuneca în care poliția nu dispunea de telefoane mobile și tehnologia de analizare a ADN-ului. Pelicula reunește trei vedete, deja premiate cu Oscar: Denzel Washington, un șerif super obosit de muncă, Rami Malek în postura unui sergent moralizator și Jared Leto, în rolul suspectului principal în cazul unui criminal în serie din Los Angeles. Unii critici consideră acest film un thriller captivant, care se bazează exclusiv pe talentul celor trei actori din rolurile principale, în detrimentul suspansului.
- Judas and the Black Messiah – lansare pe 12 februarie în USA și Canada, pe 26 februarie în UK
La fel ca și în filmul The Trial of the Chicago 7, realizat anul trecut de Aaron Sorkin, Judas and the Black Messiah este o dramă politică americană ce se desfășoară în anii ’60, dar care pare mai actuală ca oricând. Daniel Kaluuya interpretează rolul lui Fred Hampton, președintele Partidului «Panterelor Negre» din Illinois. Șeful FBI-ului, J. Edgar Hoover (Martin Sheen), este îngrijorat de faptul că acest tânăr lider revoluționar charismatic ar putea deveni un „Mesia negru”/Black Messiah, așa că îi cere unuia dintre agenții săi (Jesse Plemons) să „îl neutralizeze, prin orice mijloace”. Agentul îl șantajează pe un hoț de mașini, William O’Neal (LaKeith Stanfield), pentru a-l spiona pe Hampton pentru FBI.
“După uciderea lui George Floyd și reacția publică la această crimă,” spune Kaluuya, “eram wow, filmul și oamenii ăștia chiar spun cum se simt acum. Mulți oameni au nevoie să audă ce a a spus și ce mișcări a făcut Fred Hampton .”
- Minari – lansare pe 12 februarie în USA, pe 18 februarie în Australia, pe 26 februarie în Canada
Drama autobiografică a lui Lee Isaac Chung a avut recenzii strălucite, dar a constituit, în egală măsură, și sursa unor controverse. Cea mai mare parte a dialogului este în coreeană, așa că organizatorii premiilor „Globurile de Aur” l-au plasat la categoria «Film străin». Dar Minari este și povestea unei familii americane care lucrează la o mică fermă din Arkansas, în anii ’80, așa încât unii comentatori au susținut că numirea limbii sale drept „străină” este perimată și ofensatoare. Totuși să ne concentrăm pe cronicile grozave. Recenziile de peste Ocean spun că filmul se simte ca un balsam. „O poveste blândă, veridică și tandră despre familie, plină de oameni buni care încearcă să se iubească unii pe alții în cel mai bun fel posibil. E plin cu detaliile specifice ale educației coreeano-americane a lui Chung, dar filmul este universal prin perspectivele asupra rezistenței spiritului uman.
- French Exit – lansat 12 februarie în USA, Canada și Italia, urmează pe 26 februarie în UK și Irlanda
Această comedie ciudată, dar pătrunzătoare, adaptată de Patrick DeWitt după propriul său roman satiric, prilejuiește spectatorilor reîntâlnirea cu fermecătoarea Michelle Pfeiffer. Actrița întruchipează o văduvă din New York, care se mută la Paris cu fiul său (Lucas Hedges), după ce cheltuise toți banii moșteniți de la soțul ei. Moment în care încep problemele. Frances este genul de persoană care dă foc unui aranjament floral dintr-un restaurant pentru a atrage atenția chelnerului sau organizează ședințe de spiritsm pentru a lua legătura cu soțul ei prin intermediul pisicii. Jurnaliștii britanici apreciază această peliculă cu aer de farsă emoționantă și remarcă doza de umor datorată aparițiilor pisicii care se alătură personajelor în această inedită comedie. La fel, sunt apreciate priveliștile superbe din zona non-turistică a Parisului.
- Barb and Star Go to Vista Del Mar – pe VOD din 12 februarie
Iată că a trecut un deceniu întreg de la premiera comediei Bridesmaids, ale cărei scenariste (Kristen Wiig și Annie Mumolo) au fost nominalizate la premiile Oscar. Cele două au fost destul de ocupate până acum, Kristen Wiig a apărut în The Martian, Ghostbusters și Wonder Woman 1984, printre numeroase alte filme, iar Mumolo a fost o prezentă constantă în emisiunile de televiziune. Dar acum au produs o altă comedie și, de data aceasta, și joacă în ea. Nu știm încă multe detalii, dar se pare că Wiig și Star interpretează „cele mai bune prietene, care se angajează în aventura vieții, când decid să părăsească pentru prima dată micul lor oraș din Midwest pentru a merge într-o vacanță în Florida”. Se anunță râs, lacrimi și… un ticălos care plănuiește să-i omoare pe toți locuitorii.
- The Father – din 26 februarie în USA și Italia, din 12 martie în UK
Există deja numeroase pelicule despre severa boală numită demență (inclusiv Falling, îl regăsiți mai jos). Ceea ce este unic la The Father, pentru care Florian Zeller și-a adaptat propria piesă de teatru, este că arată boala din perspectiva celui bolnav. Anthony Hopkins, la aproape 83 de ani, joacă rolul lui Anthony, născut ca și el, pe „31decembrie 1937, într-o vineri”. Bătrânul este mulțumit să locuiască singur în apartamentul lui din Londra, dar se gândește că oamenii și lucrurile din jurul lui se schimbă continuu: în unele scene rolul fiicei este jucat de Olivia Colman, în altele de Olivia Williams. Filmul lui Zeller are deja cota maximă (100) pe Rotten Tomatoes, în parte datorită ingeniozității regizorului, în parte pentru extraordinara interpretare actoricească.
“Pentru a juca un bărbat care a început să-și piardă facultățile mintale, Hopkins elimină metodic orice calitate pe care am ajuns să o așteptăm de la el – rafinamentul, talentul de a convinge cu vorba, intensitatea impunătoare – până când nu mai rămâne decât fragilitate și suferință”, scrie AA Dowd în AV Club. “Scenele finale ale filmului sunt printre cele mai sfâșietor vulnerabile din întreaga carieră a lui Hopkins.”
- The Mauritanian – din 17 februarie în Franța, din 19 februarie în USA și Canada
Imediat după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, Mohamedou Ould Slahi a fost arestat la o nuntă în familie în Mauritania. Bănuit că ar fi recrutor în Al Qaeda, a fost dus la baza militară americană din Guantanamo Bay (Cuba), unde a fost închis timp de 14 ani. Dar nu a fost acuzat de vreo infracțiune. Kevin Macdonald, regizorul peliculei The Last King of Scotland and State of Play, spune acum povestea îngrozitoare a lui Salahi cu ajutorul unei distribuții prestigioase: Tahar Rahim (a jucat și în The Serpent/A Prophet) deține rolul principal, Jodie Foster este avocata de oțel care nu crede că există dovezi suficiente pentru a-l reține și Benedict Cumberbatch este procurorul care este hotărât că Salahi nu ar trebui să părăsească Guantanamo niciodată.Cronicarii de peste Ocean au apreciat această profundă dramă, bine susținută de actorii din distribuție.
- Falling – din 5 februarie în USA și Italia, din 25 februarie în Portugalia
Viggo Mortensen este cel mai bine cunoscut ca personajul puternic din The Lord of the Rings și Green Book. „Acum a scris și regizat primul său film”, scrie Peter Bradshaw în The Guardian, „și este o lucrare cu adevărat valoroasă, frumos editată și filmată, cu o interpretare minunată a veteranului actor Lance Henriksen: o privire sumbră, limpede către sfârșitul amar al demenței “. Falling este o altă intrare în catalogul actual de drame ale demenței, alături de Supernova, Relic și The Father. Mortensen îl interpretează pe John, homosexual, care locuiește în California împreună cu soțul și fiica sa. Henriksen (îl știți din Aliens) joacă în rolul tatălui său văduv, Willis, un fermier bigot care este nevoit să se mute cu John, când memoria i se deteriorează. Atenție: Willis este un monstru mai înfricoșător decât orice a întâlnit Henriksen în Aliens sau Mortensen în The Lord of the Rings.
(Traducere și adaptare după propunerile jurnalistului Nicholas Barber/BBC Culture)
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Anthony Hopkins: “La mulți ani, distracție plăcută! Dacă vei fi mahmur după, amintește-ți de mine”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
