În Cum să gândești ca un împărat roman – carte în curs de apariție la Editura Seneca –, Donald Robertson se adresează nu numai psihologilor și psihoterapeuților, ci și publicului larg, oferindu-i sfaturi practice și tehnici – inspirate de filosofia stoică antică – de a face față situațiilor de criză. Pornind de la biografia împăratului roman Marcus Aurelius, Donald Robertson ne oferă, în capitolele cărții sale, câteva răspunsuri la întrebările: „Cum să vorbești înțelept”, „Cum să-ți urmezi valorile”, „Cum să cucerești dorința”, „Cum să tolerezi durerea”, „Cum să scapi de frică”, „Cum să-ți stăpânești furia”.
CUM SĂ-ŢI URMEZI VALORILE
Termenul „mentor” provine din Odiseea lui Homer. Atena, zeiţa înţelepciunii și a virtuţii, se deghizează într-un prieten al lui Odiseu, numit Mentor, ca să-l poată sfătui pe fiul acestuia, Telemachus, aflat în mare pericol. Aceasta rămâne alături de ei în timpul ultimei lupte împotriva dușmanilor lui Odiseu, încurajându-l pe erou pentru a obţine victoria. Marcus spune că nici măcar stoicii aspiranţi nu ar trebui să se teamă de a cere ajutor, la fel cum soldatul rănit care asediază o fortăreaţă nu ar trebui să roșească atunci când acceptă ajutorul pentru a se urca pe metereze. Însă nu toţi avem un Rusticus care să ne ajute să trecem peste greutăţi. Dacă găsești pe cineva în care ai încredere, așa cum descrie Galen, atunci e grozav.
Însă majoritatea oamenilor se vor baza pe alte strategii, așa cum a făcut-o probabil și Marcus după moartea lui Rusticus. Acestea se împart în două categorii: scrierea și imaginaţia. Chiar dacă nu ai un mentor, poţi compensa prin folosirea imaginaţiei. Marcus, la fel ca alţi filosofi antici, chema în mintea sa imaginea unor consilieri și modele. Credea, de asemenea, că era important să iei în considerare caracterul și acţiunile unor faimoși filosofi. La un moment dat, spune că în scrierile „efesienilor”, probabil urmașii lui Heraclit, exista sfatul de a te gândi în mod constant la cei din generaţiile trecute care au demonstrat virtuţi remarcabile. (…) Marcus își propune să își concentreze atenţia asupra minţilor oamenilor înţelepţi, în mod particular asupra principiilor acestora, și să se gândească la ceea ce căutau sau evitau în viaţă. În Gânduri către sine însuși îi numește pe filosofii pe care îi admiră cel mai mult: Pitagora, Heraclit, Socrate, Diogene Cinicul, Chrisip și Epictet. Bineînţeles, puteţi chiar să îl alegeţi pe Marcus Aurelius însuși ca model dacă îi studiaţi viaţa și filosofia.
Primul pas este să așterni pe hârtie virtuţile cuiva pe care îl respecţi. Listarea calităţilor unei persoane pe care o admiri, așa cum a făcut și Marcus în prima parte a cărţii sale, este un exerciţiu simplu și puternic. El explică în capitolele următoare că a procedat astfel pentru a se educa prin studierea unor virtuţi ca, de exemplu, energia unuia sau modestia și generozitatea altuia. Nimic nu ne bucură sufletul, spune el, ca oamenii apropiaţi nouă care se dovedesc virtuoși. Ar trebui să le preţuim exemplul și să le păstrăm amintirea vie. Scrierea acestor lucruri va face imaginile mai vii și mai memorabile.
Stoicii credeau că aceasta este o mare sursă de bucurie. Scrierea ideilor proprii despre ceea ce face un om admirabil, stăruirea asupra acestora și revizuirea lor îţi oferă o oportunitate de a le procesa. Cu timpul, vei fi capabil să vizualizezi trăsăturile de caracter pe care le-ai descris. (…)
Pe lângă virtuţile oamenilor reali, stoicii erau cunoscuţi și pentru contemplarea caracterului unui înţelept ideal sau a unei persoane înţelepte. Există câteva pasaje în care Marcus pare să facă acest lucru. De exemplu, spune că omul perfect înţelept este ca un preot al zeilor, în armonie cu elementul divin al raţiunii din el. Nu este nici corupt de plăcere și nici rănit de durere și rămâne nemișcat de insulte. Adevăratul înţelept este un luptător în cele mai nobile lupte, însufleţit de un adânc sentiment al dreptăţii. Cu toată fiinţa sa, el acceptă tot ce i se întâmplă datorită Destinului. Rareori se preocupă de ceea ce alţii spun sau gândesc, iar când o face este doar pentru binele comun. Îi pasă în mod natural de toate fiinţele raţionale, ca și cum ar fi fraţii sau surorile sale. Nu este impresionat de opiniile oricui, dar oferă o atenţie sporită înţelepţilor care trăiesc în acord cu Natura. Marcus Aurelius încearcă aici să descrie perfecţiunea umană și să își imagineze un înţelept ideal, care deţine toate virtuţile vieţii stoice.
Donald Robertson, Cum să gândești ca un împărat roman, Editura Seneca, 2021, traducere din limba engleză de Cristina Voinea.
Donald Robertson a publicat zeci de articole în reviste de specialitate, dar și o serie de cărți, printre care: Stoicism and the Art of Happiness, Resilience: Teach Yourself How to Survive and Thrive in Any Situation, The Philosophy of Cognitive Behavioural Therapy: Stoic Philosophy as Rational and Cognitive Psychotherapy, The Practice of Cognitive Behavioural Hypnotherapy.
Citiţi şi
Juliette Binoche – Coco Chanel în “The New Look”
Jurnal de Arizona – Femeia care îmbrățișează cactușii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
