A început cu totul diferit față de restul aventurilor sale. Telefonul din miezul nopții în care ea i-a spus, fără ocolișuri, că spera că nu deranjează, dar că a vrut să îl audă, a deschis ușa pentru explorări mai amănunțite, pe care el știa cum să le facă. Erau oarecum colegi, dar nu lucrau în același departament și nici nu locuiau în același oraș. Se intersectaseră doar de câteva ori. El îi remarcase trăsăturile care o defineau ca pe o pofticioasă; buzele, ca o invitație pentru sărut; privirea mereu provocatoare la dialoguri cu sens dublu. Dar nu a fost să fie până în acea noapte în care, telefonic, ea i-a împărtășit mitul lupoaicei în căutarea partenerului de viață. Și, ca răspuns, el i-a trimis o poză cu tabloul unui lup pictat pe o bucată de piele, pe care el îl ținea în cabana lui. Un fel de totem care îi reamintea în permanență cât de singuratică, de nobilă și de pură, ca și sufletul rătăcitor al unui carnasier silvestru, fusese existența lui până atunci.
Ziua următoare, după 300 de km la volan, a întâlnit-o în grădina unei mânăstiri unde ea s-a dus pentru a se reculege, iar el a urmat-o pentru a-i face o surpriză. Pentru prima dată i-a luat în brațe corpul și i-a sărutat buzele. Restul s-a derulat cu viteză uimitoare. Niciunul dintre ei nu mai era capabil să aștepte venirea weekend-ului.
Așa că a fost rândul ei să gonească în noapte, prin ceață, ca să îl regăsească. Să ajungă atât de târziu, încât și-au spus că vor petrece un nou Revelion. Au desfăcut o șampanie la miezul nopții și au consumat repede ceea ce el gătise cu mare atenție pentru a o impresiona. Dar el ținea să o impresioneze și altfel, să îi arate că masajul cu ulei de trandafir și mângâierea lină a spatelui pot pregăti corpul pentru senzații intense. Că poate amâna penetrarea până în momentul în care dorința ei va fi extremă. Că succesiunea pozițiilor poate fi un ritual exploratoriu și că noaptea nu se termină decât la primele semne ale dimineții.
Și poate că așa a și fost acea noapte, condimentată cu săruturi lungi, dușuri fierbinți și reluări de îmbrățișări ca o beție a simțurilor.
Ziua a doua au petrecut-o în biroul lui, ea invocând că este în vizită de lucru în acel oraș. Pentru că o noapte nu le era de ajuns, pentru că sărutările nu făceau decât să confirme că trupurile lor sunt mereu în așteptarea celuilalt, și-au mai acordat câteva ore de amor înainte ca ea să plece, dimineața următoare, în orașul ei.
Fuseseră clipe minunate, gesturi frumoase și senzații pline de înțelesuri. Era ca o regăsire de care el era mereu mirat. Surprins de faptul că tot ce spunea ea avea un ecou în el, că gusturile și ideile erau atât de asemănătoare, că se îmbinau atât de ușor toate piesele. Ea era promisiunea relației perfecte.
El înțelesese că ea avea și altfel de conexiuni. Știa că ea era cumva captivă în cercuri de relații în care prezența lui era interzisă, dar asta nu l-a împiedicat să o învestească cu toată încrederea lui. Discuțiile despre cât de mult își doreau ca acele nopți să nu fie doar sex memorabil, ci promisiunea unui viitor împreună erau atât de realiste, încât momentul în care ea l-a anunțat la telefon despre posibila plecare la o corporație concurentă a picat ca un trăsnet. Era a treia zi după prima noapte și deja se desena o prăpastie între ei. Discuțiile și explicațiile nu îi ajutau. Trecutul lui devenise incompatibil cu prezentul ei. Devenea clar că realitatea îl ținea pe fiecare dintre ei captiv în propria lume imperfectă.
Lupoaica era dezirabilă, era aproape perfectă. Dar chemarea haitei era prea puternică.
În urmă, rămânea doar gustul buzelor ei umede și promisiunea dulce a împerecherii cu o lupoaică.
Guest post by Andrei Apostol
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
