Ce contradicţie de termeni, de percepţie, de idei şi de gestionare a unei situaţii în acest an şcolar care s-a transformat brusc în anul şcolar al fricii! Cu toate dozele de optimism activate, cu toate gândurile bune pe poziţii, odată ce masca îţi acoperă jumătate de faţă, frica parşivă se instalează şi îţi invadează nemăsurat proviziile de bucurie adunate cu greu în vara ce tocmai a trecut.
Termenul resetare (engl. reset) desemnează un concept ce se referă la procesul de a şterge orice eroare sau evenimente în aşteptare şi a aduce un sistem la starea normală sau iniţială. În DEX este definit astfel: A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. Greu de aplicat nouă, oamenilor! Noi funcţionăm după emoţii şi vibraţii pe care nici cele mai avansate maşinării nu le-ar putea detecta, chiar dacă le-ar fi aplicate toate resetările lumii! Şi totuşi, anul acesta şcolar trebuie să înceapă cu o resetare! Fără instrucţiuni clare din partea puterii decizionale, fără repere prea clare, profesorii vor fi nevoiţi să găsească singuri calea optimă şi noninvazivă pentru cei implicaţi în întregul proces. Pentru că vocea şi-a pierdut din mister şi cuvintele ne-au fost îngenuncheate pe buze, ne-a rămas un alt instrument cu care să inovăm: ochii.
Ochii elevilor mei îmi vor reda toată simptomatologia fricii. Cu neputinţă, voi radiografia involuntar fiecare şfichiuire de privire îndreptată spre mine, spre ei, spre lume. Voi încerca să aplic bandaje cu speranţă, cu gând-bun, cu sens peste visurile lor abia începute.
Ei, elevii mei, vor căuta răspunsuri care, oricât de argumentate ar fi, nu vor fi înţelese niciodată, pentru că măştile astea impregnate de monotonie le vor suprima sensurile. Ne vor izbi ploi de întrebări care vor începe cu de ce, cum, până cand şi singurii care vor ridica o protecţie ca o umbrelă vor fi ochii. Sinceri, autentici, nonconformişti. Ochii mei, împreună cu ochii lor, vor lega şi dezlega sensurile unui astfel de an şcolar, ca la final ochii noştri obosiţi de măşti şi de drum să împrăştie lumină.
Rocca Imperiale, Calabria, 1954 (poză aleasă pentru parfum…)
Eu, profesorul pe care anul 2020 l-a găsit la catedră, o să-mi dau reset. Reset total. Mai întâi mie şi apoi lor.
Eu cu elevii mei vom porni într-o călătorie nouă. O călătorie ale cărei traiectorii s-au trasat acum, între milenii, dar din fericire ne putem alege drumul, locul şi momentul în care să facem un popas şi, cel mai important, oamenii care să ne inspire. Acei oameni care vor pune la colţ frica, neputinţa, umilinţa în acest an şcolar al fricii, 2020-2021, şi vor ţine elevii lângă suflet, anulându-le temerile.
Unor astfel de oameni le vom da COPY. Oamenilor care vor zbârci şi secţiona frânturile noastre de speranţă şi optimism, transformându-le în frici şi mai mari, le vom da DELETE. Pur şi simplu.
Guest post by Dana Anton
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
