Un lucru care îmi displace total în mediul acesta virtual și căruia nu îi înțeleg utilitatea este opțiunea de a comenta la postarea altuia. Adică facebook-ul îți oferă posibilitatea, după bunul plac, să te bălăcărești în direct, să-ți exprimi frustrările, ura și invidia, să-ți faci cunoscut ego-ul, dar și să-ți demonstrezi prostia, de cele mai multe ori. Bună treaba! 😂
Personal, mă amuză maxim, commenturile “stilate”, “elevate”, “studiate”. Și fac eforturi mari, recunosc, să înțeleg noul trend ce prinde tot mai mult printre cetățeni. E peste puterea mea de a înțelege de ce oamenii aceștia, care se doresc a fi intelectuali, se chinuie să pocească și să stâlcească limba română și așa vitregită, dovedindu-și, cred ei, gradul înalt de inteligență, amestecat cu spontaneitate și umor. Serios?!
Dragile mele, cu siguranță puteți părea inteligente, vorbind ca niște oameni sănătoși la cap. Cred că mai degrabă, psihologic vorbind, poate fi vorba de o lipsă. Iar limbajul acesta inteligento-vulgaro-umoristic este de fapt un substitut, contribuind cel puțin la creșterea stimei de sine.
Desigur, strategia de marketing a Facebook este destul de simplă și foarte șmecheră. Vrea să petreci cât mai mult timp pe site. Există, am observat un fel de competiție între utilizatori, privind aprecierile posturilor, toți dorindu-și să posteze lucruri cât mai interesante și inedite, toate acestea necesitând timp. Foarte mult timp. Trăim, așadar în era roboțeilor dependenți de Facebook, care dovedesc clar că se pot izola de lumea reală, că se îndepărtează tot mai mult de personalitatea proprie, în căutarea unei versiuni mai bune a propriului eu. Versiune Virtuală!
De-a lungul anilor am constatat cu uimire că nu bărbații sunt porcii și nesimțiții ce se ocupă cu abordarea în privat a doamnelor și că lucrurile stau de cele mai multe ori tocmai invers. Se pornesc adevărate bătălii online, reale polemici, doar pentru a-i demonstra celui căruia doresc să-i atragă atenția că ele sunt cele mai bune!😂 Mame, gospodine, suflete frumoase.
Și apropo de bunătate, trebuie să mai spun că am constatat, iarăși, cu uimire, cât de buni sunt toți, la teorie, în mediul virtual! Extrem de buni! Și cât de mulți sunt cei care “înțeleg” viața și mecanismele ei. Și mai ales cât de mulți sunt adevărați “psihologi”, oameni extraordinari de “buni și de frumoși”, pâinea lui Dumnezeu. Și cât de mulți cred că dețin adevărul absolut și cât de mulți își permit să dea sfaturi, cu o siguranța și credință în ceea ce spun, ce se apropie, uneori, de patologic. Avem, însă, cu toții, o problema gravă: practica ne omoară!
De buni ce suntem, am fi în stare să ne sfâșiem între noi, am fi în stare să călcăm peste cadavre doar pentru interesul propriu. Iubim din interes, mințim, înșelam, bârfim, profităm de inocența sau naivitatea altora. Confundăm grav iubirea și fericirea cu tot felul de alte trăiri, cu obișnuința, cu afecțiunea, cu mila, cu dependența, cu bunăstarea materială.
Mi-aș dori să trăiesc momentul în care toți “atotștiutorii” aceștia, toți oamenii ăștia “buni și frumoși”, s-ar și strădui măcar puțin să devină precum spun că sunt! Virtualul creează din păcate iluzii. Iluzia că fiecare cont reprezintă o imagine corectă-adevărată a persoanei reale. Realitatea bate, însă, filmul. De cele mai multe ori. Uneori grav, cu consecințe neplăcute. Așadar, mai trăim și noi, iubim și noi, ne certam și noi, în viața reală? Sau continuăm să ne amăgim virtual?
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
