Băbăieți, când om mai ajunge, dacă ne-o mai primi cineva prin țările civilizate, să nu vă mai supărați, tată, dacă ne-or face nespălați.
614. Azi.
În țări trecute prin iad, ca Italia (60 milioane locuitori, 120 cazuri noi informație via Liliana Angheluță), Spania, Franța, cazurile noi nu cresc, cu toate că populația lor e și de 2-3 ori mai mare decât a României. La noi, nu, tată! Noi știm mai bine. Știm cu conspirațiile, intrigile, turma, libertățile individuale pe care până acum n-a dat nimeni doi bani, capra vecinului și cu ”dacă nu văd, nu cred”.
Noi nu știm cu săpunul. Nici cu bunul simț minim. Nici cu educația, nici cu gânditul cu capul propriu. Sau de orice fel.
Noi știm cu înghesuiala, nesimțirea, ignoranța, agresivitatea, prostia. Oho, ce bine știm cu prostia! Unu’ să iasă din bezna minții cu o idee creață, că imediat i se așază alături încă zece – ”ce, io-s mai prost?”.
Aici nu vorbim despre cine ”crede” în covid. Că nu e Dumnezeu să credem au ba. Nu e vorba nici despre cine cunoaște sau nu infectați sau morți de covid.
Nu sunt medic, nu-ți pot demonstra cu microscopul în mână că bâzdâgania asta ucide. Dar sunt om, muncesc de-mi sar capacele, mai nou doar ca să pot ține capul desupra apei și cunosc minim trei oameni care și-au închis deja afacerile trudite la fel, cu ani din viață. După doar trei luni de pandemie.
Iar foamea, disperarea, depresia sigur ucid.
Pentru mine e dovadă destul că nenorocirea există. E vorba doar despre a-ți păsa. Nu de mine, nu de vecina de la doi, nu de poporul român, nici vorbă de omenire. De oamenii tăi de acasă. De copilul tău, de omul tău, de mama ta, de bunicii tăi, de cei pe care îi iubești. De familia ta. Poate peste un an cineva va veni să spună – covid, un fleac! Dar azi pericolul e real, tocmai pentru că nu știm mai nimic despre el.
Ești dispus să riști să pierzi oamenii pe care îi iubești?
Ce te costă să faci tot ce e omenește posibil să-i aperi? Poate covid e un fleac, dar n-au dispărut nici celelalte boli și viruși care bântuie de când lumea în jurul nostru.
Spală-te dracului pe mâini! Nu te mai înghesui ca vita în magazin, poartă masca aia corect pe nas și gură când intri în spații închise. Sunt oameni acolo care stau cu ea 8 ore pe zi ca să te servească pe tine. O poți suporta și tu 10 minute, oricât de ”sensibil” ai fi.
Măcar să nu fie nimic. Măcar să râdem ca proștii toți peste șapte ani aducându-ne aminte cum umblam ca niște cosmonauți prin Lidl. Măcar să fim aici, să ne mai avem mama aproape, copilul sănătos, omul drag întreg, că belele, boli, falimente și războaie, știu, vom avea mereu din belșug, la o zvârlitură de băț de destin. Dar cu niciunele, nicicum, niciodată n-avem cum lupta cu ”ce, io-s mai prost?”.
Citiți și Nu mi-e mie frică de moarte, fetițo! Dacă vrea Dumnezeu mă ia și gata, scap
Pe Anca o găsiți și aici.
Citiţi şi
Dacă întrebi 10 studenți la medicină…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.