Este atât de trist să vezi anunțuri și informații oficiale de la școli scrise cu greșeli, indiferent de nivelul lor (că-s școli primare sau gimnaziale rurale sau facultăți de la universități care dețin un loc de frunte în ierarhia europeană sau chiar mondială)! Cum, Doamne?!! Știu că semnatarii acelor documente de cele mai multe ori nu citesc înainte de a semna, pentru că au încredere în profesionalismul celor ce le întocmesc, dar… Mai știu și că pot să apară erori, pe care un bun profesionist le reperează și le corectează la timp. Dar când deja se repetă, nu mai e o simplă eroare.
Dacă nici înscrisurile emise de acolo (de la „mama lor” cum se spune, de la cei care formează și pregătesc) nu îndeplinesc cele mai elementare condiții de a scrie și de a întocmi corect un document în limba maternă, atunci mai putem avea pretenții de la alte instituții, fie de stat sau private? (da, putem!:))
Eu cred că un text scris, din partea oricărei entități, este o carte de vizită. Arată că acolo sunt oameni serioși și bine pregătiți. O adresă, o informare, o adeverință scrisă cu greșeli, sau aranjată aiurea în pagină, indică faptul că acel posibil partener sau angajator nu este capabil/interesat de calitate. Nu pune preț pe profesionalism și imagine. La fel cum e și când o voce nu tocmai plăcută, cu un limbaj de lemn, cu un ton insipid și robotizat îți răspunde atunci când telefonezi pentru a obține o informație (sau mai multe!). Subiectul acesta se poate dezvolta mult.
Ideea era că …secretara/asistentul manager are un rol mult mai important decât cel de a face și de a servi cafele. Fără malițiozitate. Fără acele excepții. Și da, este o diferență mare între cele două posturi.
Pfff! Gata. Mi-am vărsat năduful, așa un pic. Mă aprinsese un anunț al unei facultăți (cu pretenții). În scurt timp am văzut postată pe FB o diplomă de absolvire (tot a unei facultăți) cu greșeli crase! Inadmisibil. Evident că s-au iscat comentarii; cu amărăciune un absolvent scria: «Dacă îmi văd părinții diploma, vor zice ca e fake. “Fiule, sigur ai terminat faculta?” parcă văd 😒. Eu dacă mi-aș falsifica diploma nu aș fi așa tont să greșesc un cuvânt…» Mai mult decât atât, absolvenții au și dat o căruță de bani pentru aceste mici dar importante detalii (diplomă, tocă, eșarfă) unor firme, pe care până la finalul anului poate că totuși le vor primi. Când le va fi trecut absolvenților euforia absolvirii.
Și iar mi-am amintit cât am suferit în adâncul sufletului atâția ani pentru percepția celor din jur despre secretare. Știu că se vor găsi unii acum să comenteze, mai mult în gând decât în scris (sper!) „Frustrata naibii! De-aia nu poți tu acum să mai trăiești! De greșeli de ortografie. Pe ce lume trăiești?” Mda. Trăiesc într-o lume în care mi s-ar părea normal să ne cunoaștem limba. Să o vorbim și să o scriem corect. Așa cum respirăm. Face parte din noi. Este indispensabilă, în fiecare secundă a vieții noastre de român în România. Și este a noastră. Poate cu adevărat mai veche decât latina.
Citiți și Și ce dacă nu ști să scri, fi obraznic cu ăia care știe!
Guest post by Crinela Pop
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Liposucția este o alegere, așa cum o alegere este și să păstrezi celulele corpului la locul lor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
