Pare incredibil, dar așa e viața. Surprinzătoare. Dacă mă pot mândri cu ceva acesta este curajul de a spune adevărul. Nu am știut să îl folosesc mereu în avantajul meu, dar am învățat de-a lungul anilor că degeaba taci de dragul altuia că nu rezolvi nimic. În căsnicie, adevărul este crucial, asta dacă nu vrei să duci în spate greutatea minciunii, a tăcerii sau a falsității. O comunicare sinceră face minuni.
Nu mi-a plăcut niciodată să mint, dar o făceam din respect (ha ha ha) pentru celălalt. Vezi, Doamne, nu îi pică bine, dacă spui lucrurilor pe nume. Când am văzut că mariajul meu intră într-o fundătură și nu există nici o soluție să pot comunica deschis cu soțul meu pe acest subiect, am hotărât să-mi văd de viață și să mă bucur în loc să mă întristez. L-am lăsat în indiferența cu care își trăia viata. Singur, mereu amețit, fără niciun plan de viitor. În timp ce îi vedeam umbra prin casă, un alt bărbat extraordinar mă ajuta să îmi construiesc o lume plină de încredere, frumusețe și iubire. Toate izvorâte din mine, doar alimentate de el. L-am iubit din prima clipă, deși îi vedeam doar mesajele și îi auzeam din când în când vocea. Toate, pozitive.
Când am văzut că lucrurile se complică, i-am spus soțului meu că mă îndrăgostesc de altul, pentru că… Explicația ați putut-o citi în articolul “Când o femeie înșeală, a obosit să mai explice”. Dar asta era în urmă cu un an. Ce s-a întâmplat între timp? Eu m-am schimbat. Am învățat să iubesc, să mă iubesc și să fiu recunoscătoarea universului că mi-a scos în cale un mesager al păcii. Iubirea care s-a născut în mine, nu a avut până la urmă nicio legătură cu personajul care a declașat-o. Menirea lui a fost doar să mă ridice pe mine de jos. Nimic mai mult.
Dar soțul meu nu a înțeles nimic din acest adevăr. A înțeles doar că l-am înșelat. Nu a înțeles că am învățat să iubesc necondiționat nu unul, ci toți oamenii, dar mai presus de toate să mă iubesc pe mine. La fel și viața cu tot ceea ce mă înconjoară. Așa mi-am găsit eu echilibrul, liniștea, armonia și puterea. Totul de la o atracție de neoprit între două suflete, departe, foarte departe unul de altul în lumea fizică, dar aproape, foarte aproape la nivel mental și spiritual.
De un an mi se pare că fiecare zi pe care o trăiesc e mai frumoasă ca precedenta și nu am nevoie de nimeni pentru asta. Așa că, zilele trecute, pornind de la o răutate egoistă a soțului meu, mi s-a părut normal să îi spun că m-am săturat de atitudinea, de tăcerea și de lumea lui tristă. M-am declarat învinsă după 5 ani de încercări zadarnicie. Îi mai ceream încă o dată să ne discutăm problemele, dar el și-a făcut bagajul și a plecat. Tocmai de ziua lui. Păcat. Nu am reacționat nicicum la această actiune. Nu m-am întristat, nu am fost nici fericită. Am privit-o ca simplu observator. Și a fost bine.
S-a întors după trei zile, plin de regrete și l-am primit fără nicio așteptare. Am obosit și să mai lupt, și să mai aștept ceva. De două zile îl tot ascult și rămân fascinată cât e de fragil acest om care “le știa pe toate”, care “nu are nevoie de nimeni” și care “duce mult de unul singur”. În sfârșit și-a dat seama că decât să-și piardă soția și copiii, mai bine renunță la orgoliu și își îneacă amărăciunea în lacrimi și nu în alcool.
Nu mai vedea nici o ieșire din fundătura în care intrase și i-am întins mâna mea să iasă la lumină. A fost exact același gest bineintenționat pe care eu l-am primit din partea unui străin în urmă cu un an. I-am spus și lui. Acum s-a luminat și poate recunoaște care i-a fost contribuția. Și-a călcat orgoliul pe cap și și-a cerut scuze celui despre care, din răutate și gelozie, credea că îi este rival. Toți avem nevoie de cineva pentru a trece peste încercările vieții. Dar trebuie să acceptăm ajutorul.
Așadar miracole există la tot pasul. Și vin atunci când te aștepți mai puțin. Comunicare este unul dintre ele. Nu judeca înainte să înțelegi. Aparențele pot fi înșelătoare.
“Adevăru-i frumusețe și frumusețea-i adevăr,
Asta-i tot ce știm pe lume și ne e de ajuns ” John Keats, Odă la o urnă grecească
De aceeași autoare, citiți și Deocamdată nu mă pot separa de tine
Guest post by Rază de soare
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
