26 mai 1920: Constantin Brâncuși a participat, la Paris, la „Festivalul Dada”, împreună cu André Gide, Paul Valéry, F. Léger etc., fiind unul dintre semnatarii manifestului intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme”.
Context
“Mișcarea DADA a început oficial, în luna februarie 1916, în timpul Primului Război Mondial. Puterile aflate în conflict mobilizează în totalitate populația. Au murit deja milioane de militari și civili. Unii pe front, alții din cauza epidemiilor, genocidului sau foametei.
Agricultura este grav afectată. Producția s-a prăbușit. Oamenii suferă de foame. Le-au fost distruse locuințele. Din lipsa de mâncare și de igienă, imunitatea scade și apar epidemiile. Una dintre cele mai grave, Gripa Spaniolă infectează sute de milioane de oameni rezultând peste 100 de milioane de morți pe toate continentele, aproximativ 4% din populația planetei dispare.
După declanșarea războiului, mecanismele de comunicare sunt capturate de către sistemele de propagandă. Sunt limitate libertățile civile. Este suspendată activitatea politică. Este aplicată cenzura. Presa vremii aclama entuziasmul oamenilor de a merge la război, dar aceștia o făceau doar pentru că erau forțați de instituțiile de stat.
Socialiștii europeni încearcă să protesteze împotriva războiului, fără succes însă. Optimiștii clădesc cu entuziasm ideea războiului de scurtă durată. Se conturează o opoziție între sistemul cultural germano-austriac și cel anglo-francez. Și, totuși, oamenii de cultură încep să privească războiul ca pe un fel de mobilizare intelectuală, ca pe o ieșire din apatie. Unii dintre intelectuali, refugiați politici, revoltați împotriva absurdității acestui conflict mondial își caută refugiul într-un loc neutru, în care ideiile lor să poată exprima liber nevoia de reconstrucție.
Și iată-i! În Zurich! Măcinați de furie! Clocotind de revolta față de ceea ce credeau ei că a cauzat razboiul. Clocotind de cinism față de încrederea exagerată în rațiune, în logică, în regulile și normele create de burghezie și clasa conducătoare a momentului.” (sursa)
Scriitorul german Hugo Ball și poetul român Tristan Tzara au fondat Dada, una dintre cele mai creative şi rebele mişcări artistice. Şi care, asemenea Suprarealismului născut ulterior din aceasta, a devenit o largă mişcare culturală ce a cuprins artele vizuale, poezia, literatura, teatrul, designul grafic şi, în mod inevitabil, şi politica.
Tristan Tzara a lansat această mișcare artistică anarhică printr-un manifest, dând astfel startul suprarealismului, influențând pop-art-ul, inspirând mișcarea punk. Și, cel mai important, a creat fundamentul artei conceptuale.
Născut în lumea devastată de Primul Război Mondial, curentul Dada a respins noţiunile “raţiune” şi “logică” pe care mulţi dintre artişti le asociau cu ideologia capitalistă şi cu maşina de război. Şi în ciuda faptului că a devenit cunoscut la nivel internaţional prin numeroşii artişti şi poeţi renumiţi, Dada nu a putut fi încadrat în nicio categorie. Filosofia estetică a mişcării era… anti-estetică, iar contribuţia artistică era… anti-artă. Arta nu era un scop în sine… ci, aşa cum declara Hugo Ball, “o oportunitate pentru a percepe realitatea cum este ea şi de a critica timpurile în care trăim“.
“Dada este o nouă tendință în artă. Îți dai seama de asta din faptul că până acum nimeni nu știa despre ea, iar de mâine toată lumea din Zurich va vorbi despre ea. Dada vine din dicționar. Este îngrozitor de simplu. În franceză înseamnă “căluț de jucărie”. În germană înseamnă “la revedere”. În română “da, da, așa e…”. DADA este un cuvant internațional. Cum se ajunge la fericirea eterna? Spunând DADA. Cum devii celebru? Spunând DADA, până înnebunești și îți pierzi cunoștința. Cum se poate scăpa de jurnalism, viermi, tot ce este drăguț și corect, limitat, moralist, europenizat, fără vlagă? Spunând DADA.” Hugo Ball
Cum a ajuns Brâncuși printre dadaiști
Născut la Peştişani Gorjiu 1876 – Fiu de moşnean cheabur, din cătunul Hobița. În 1887 în etatea de 11 ani a plecat din sat cutreerând țara timp de 6 ani fără să dea de veste. În luna lui octombrie 1894, C.I. Grecescu minunat că a putut să construească o vioară, îl face să intre la Școala de Arte și Meserii din Craiova – termină cursurile de 5 ani în 4, trecând clasa I și II într-un an. În 1898 intră la Școala de Belle Arte din București. Ia diploma de absolvire în 1902. Își face serviciul militar, expune pentru prima data ecorcheul anatomic la Ateneul Român în 1903, face bustul gral Davila pentru spitalul militar și pe la începutul lui iulie 1904 îl întâlnim în Bavaria în drum spre Paris, cu în sac în spate, mergând pe jos.
Se înscrie la Beaux-Arts la Paris 1905. E primit pentru prima oară în 1906 cu un bust la salonul societății des Beaux-Arts. Primit cu mai multe lucrări patru ani de-a rândul de asemenea la salonul de toamnă. Refuzat în 1910, expune la independenți în 1912 pentru prima oară pietri și marmură cioplite din întregul. În 1913, expune pasărea măiastră în bronz poleit – el este cel dintâi sculptor care s-a ocupat cu sensul diferitelor materiale. În același an expune la salonul independent din Londra și ia parte la marea expoziție internațională de la New York.” (Sorana Georgescu-Gorjan – Așa grăit-a Brâncuși/ Brâncuși despre sine)
Așadar, era la Paris din 1904 și după ce patru dintre sculpturile lui au fost expuse la prestigiosul Salon de Toamnă din 1906, sculptorul Auguste Rodin l-a invitat să-i devină asistent, poziție în care tânărul Brâncuși a rezistat cam o lună. Mai târziu avea să spună motivul plecării: nimic nu crește la umbra marilor arbori. Dar după ce a ajuns el însuși un mare arbore al sculpturii, a recunoscut influența câtorva dintre ideile inovatoare ale lui Rodin asupra propriei deveniri. În 1910, era deja un jucător important an avant-garda pariziană. Cu toate acestea, omul și artistul Brâncuși a stat deoparte, aproape neatins de cubism, dadaism, suprarealism și alte mișcări artistice care au măturat Parisul. Deși opera lui e adesea descrisă ca abstractă și geometrică, nu e nici una, nici alta. (Modern Museum of Art)
Studioul lui Constantin Brâncuși: Plato, Domnișoara Pogany II și Pasărea de aur.
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.” Constantin Brâncuși
Curiozitate: Tristan Tzara a vrut să editeze un catalog cu diverse ilustrații și lucrări ale artiștilor dadaiști, cu denumirea „Dadaglobe”, un proiect care nu mai fost terminat. Printre lucrările trimise de Brâncuși se numără și lucrarea “Domnișoara Pogany II”.
Citiţi şi
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Stelian Tănase – De ce nu mai vor venețienii turiști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
