Dar, vă rog, să ne privim în oglinzile pe care singuri ni le-am ales. Vă place chipul nostru comun?
Are ceva din rafinamentul lui Cătălin Voicu și din farmecul șoferului lui, Șerban Nicolae.
Are ceva din șarmul lui Ponta și delicatețea lui Nicu Bănicioiu. Și zâmbetul diafan al Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele. Splendoarea de chiparos a lui Orlando.
Are ceva din gușa generalului Oprea, stăpânul izmenelor și gradelor, precum și din tupeul fără margini al eternului Nicolicea.
Are ceva din Iordache-Altă-Întrebare, caracaleanul. Are ceva din Tudorel Toader și din eleganța de haur halb a Olguței Vasilescu.
Are ceva din Băsescu și altceva din Iliescu, ceva din fermitatea de ou de țară a lui Năstase și ceva din impotența plină de morgă a lui Emil Constantinescu.
Are superbia lui Lis și expresivitatea lui Ciorbea, are frumusețea lui Crin Halaicu. Are chipul aparte al domnului profesor Voiculescu, stăpânul antenelor.
Are prospețimea de Pleșcoi a doamnei Udrea. Și peste toate, chipul de mamifer angelic al lui Dănuț Andrușcă.
Vă place vocabularul nostru public? Să le mulțumim propagandiștilor care au mutat vidanja în micile dumneavoastră ecrane.
Vă plac modelele noastre? Să aducem imn de slavă mijloacelor mass-media care l-au smuls pe ciobanul habotnic din Pipera și l-au ridicat la rang de icoană, mă-nțelegi?
Sau poate că vă place cum ne descurcăm. Cum trecem prin viață, nule de Videle, până în Parlamentul European, până la Palatul Victoria?
N-a mers și așa, dar a mers așa și așa și iată-ne aici: cu un picior în groapă. Dar ce biserică frumoasă avem sus în deal, iar când o suna Popa Daniel din talanga pe care și-a făcut chip cioplit ne mântuim, ne mântuim cu neamul, ca să moară, din nou, de necaz Rațiu și Câmpeanu.
Suntem fericiți aici la noi, la bâlci, în pașalâcul nerușinării, copleșiți de șpagă, ciubuc, bacșiș, peșcheș, între hatâruri și matrapazlâcuri.
Suntem binecuvântați să trăim în această gubernie, Siberie a spiritului, unde totul e de vânzare ieftin și respirăm gunoaie arse pe sub lege.
Suntem mândri că suntem români și așa vom și muri, fie că vom fi împușcați în revoluții, precum copiii din `89, fie că vom fi arși de vii, ca în #Colectiv, fie că ne omoară nosocomialele, noua securitate sau ciuma pangolinului.
Important e ca nimeni niciodată să nu plătească și, desigur, să se facă țuica și anul acesta.
Căci în rest bucuroși le-om duce toate, că e Daea, că-i covid, că-i corona, că-i mâna lui Șică, că e Vela, că-i Iohannis.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
