Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îţi sunt ulcior)
Dacă mă stric? (şi băutură-ţi sunt)
Sunt meşteşugul tău şi-al tău veşmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele picioare cade
sandala-ți de velur, mângâietoare.
©Candice Ghai
Mantaua ta cea mare se desprinde.
privirea ta, spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine-
şi-n asfinţit de soare se va-ntinde
în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, tu, Doamne? Îmi e frică.
Rainer Maria Rilke
traducere Maria Banuş
Citiţi şi
Împreună până se va face târziu în noi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
