Nu cred să mai fie ceva de spus și să nu fi fost spus. Pe facebook. În realitate, oamenii tușesc unii pe alții, scuipă pe bani să-i numere, se șterg la nas și pun apoi mâinile pe ce apucă. Cumpără un săpun, dacă!, dar adună tone de mâncare în cămări. Și mint. Înșală, fug, fură. Românii sunt maeștri la “știu eu mai bine”, “merge și așa” și fentat autoritățile. De fapt, autoritățile nici nu prea sunt de respectat la cum reacționează. Când rogi oamenii să nu vină acasă, în loc să interzici drastic, pui și tu umărul la infracțiune.
Primul lucru citit azi a fost un îndemn la blândețe pentru frații noștri care sufocă vămile, venind acasă. Dar unde e blândețea lor față de noi? Nu față de mine sau de tine, ci față de mamele și rudele lor la care vin, cel mai probabil, cu spectrul morții plocon. Pentru că tocmai mamele lor sunt în categoria de vârstă cu cel mai mare risc.
Cum să vii buluc într-o țară în care posibilitățile sistemului de sănătate sunt aproape zero? Cum să minți ca să scapi de carantină, când ea poate salva viața celor pe care spui că-i iubești? Cât să fii de inconștient?
Citiți și 500.000 de români care lucrează la negru în Italia vor să vină acasă, “să moară în țara lor”
Pojghița civilizației cade om cu om. Îi vezi că sunt fiecare pentru el, junglă. Trec peste orice, mint, fură, rănesc, fără ezitare. Pentru populația îmbătrânită va fi măcel. După ce va trece valul, în urmă, cei care acum rup vămile vor țipa cel mai tare că statul n-a făcut nimic să-i ajute, că guvernul nu le-a pus suficiente comprese pe frunte, că n-au avut spațiu, pregătire, măști, ventilatoare, medici.
Că n-au avut destulă g r i j ă de ei!
Când ei n-au avut grijă de nimic, călcând în picioare speranța la viață și sănătate a tuturor. Apoi vor pleca la loc în țările lor civilizate, înjurând Românica, unde mori cu zile. Vina pentru haosul în care alunecăm zi de zi ne aparține pe de-a întregul.
Unii vor trece cu bine de iadul care urmează, alții vor purta urme și răni tot restul zilelor. Pentru cei a căror inimă se va opri în strunga asta, indiferent ce vom vorbi sau face, nu va mai avea niciun rost. De învățat, mi-e clar că nu vom învăța nimic. N-am făcut-o atâtea mii de ani, n-o vom face nici acum.
Gloata rămâne gloată. Nu aștepta milă de la ea. Nu i te duce nici tu în întâmpinare, ca mielul la tăiere, cu blândețea în brațe. Găsește un strop de calm, fă orice poți să stai acasă, ai grijă de tine ca să poți avea grijă de ai tăi. Stați împreună, lăsați jos toate prostiile pentru care vă certați aiurea, bucurați-vă că vă aveți și băgați bine la cap – viața e cea mai prețioasă! Nu banii, nu business-ul, nu cariera, nu dreptatea, nu confortul, nici măcar libertățile de care acum te crezi sărăcit. Fii responsabil cu viețile tuturor! O faci pentru viața ta.
Pe Anca o găsiți și aici. 
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Automatizarea porților înseamnă siguranță și confort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
