Hitler în pielea unui iepuraș – Jojo Rabbit

6 February 2020

Surprinzător sau nu, în 2019, realizatorul  peliculei Thor: Ragnarok a semnat o fabulă tandră și absurdă despre Germania celui De-al Treilea Reich, încercând să evoce ororile nazismului prin prisma unei comedii: Jojo Rabbit. Imprevizibilul neozeelandez, ‘căpetenie’ a vampirilor și supereroilor de la Marvel denunță ravagiile războiului ridiculizând figuri celebre din Gestapo.

Asocierea antitetică lasă loc de rememorări și asocieri având în vedere alte capodopere de gen și în linia burlescă inițiată de: The Great Dictator de Charlie Chaplin , The Producers de Mel Brooks sau La vita è bella de Roberto Benigni. Așadar, Jojo Rabbit ni-l arată pe Hitler prin ochii unui copil. Pelicula narează povestea unui tănăr admirator al nazismului care descoperă că mama lui adăposteşte în casă un copil de evreu. Sub straiele comediei, satira devine mai digerabilă: un Adolf  Hitler caricatural ne oferă unele dintre cele mai amuzante momente, dar     și portretul sfâșietor și tandru al dragostei unei mame pentru fiul ei. În fapt, această parodiere a ideologiilor distructive se poate transforma într-o înuioșătoare cronică a evoluției/involuției morale din crepuscularul Reich.

De astă-dată, un puști hitlerist  are un amic imaginar grotesc – Adolf  Hitler (întruchipat în film de scenaristul și realizatorul Taika Waititi). Jojo Betzler, blondinul locvace, în vârstă de zece ani este un nazist care își adoră Führer-ul. Locuind într-un orășel din Germania din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, e mândru să fie integrat în rândul organizațiilor de tineret ale naziștilor și să ia parte la activitățile din taberele de vară. Acolo, se inițiază, alături de alți camarazi în pantaloni scurți, în materie de lupte. Mereu avea trac. Din fericire, un amic imaginar (nimeni altul decât Hitler/«Adolf ») îl susține și îl încurejează.

Realizatorul și-a calificat această comedie drept o producție «anti-ură». Cu ajutorul unui machiaj sofisticat și a perucilor a început să semene, de departe, cu «Adolf ». Personajul trebuie să corespundă ideii că unui copil de zece ani, care nu se simțea bine în pielea lui. «Adolf» îi apare puștiului ca un veritabil supraom/ Übermensch. Acest erou/«Adolf », care îl susținea pe Jojo în mai toate acțiunile sale cotidiene, este bufonul care devine din ce în ce mai răutăcios. Scenariul ia un periculos și dramatic viraj.  În modul acesta, Jojo Betzler    înțelege durerea și ce înseamnă, de fapt, nazismul. Hohotele de râs smulse de acest inedit duo: îndoctrinatul Jojo & «Adolf » / Führer-ul reflectă grozăviile conflagrației mondiale.

După douăzeci de minute de acumuări de gaguri, pelicula  lasă la vedere gravitatea a tot ceea ce putea fi succesiunea nazistă a lui Moonrise Kingdom. Jojo se găsește în fața unei linii de pendule dintr-o piață publică ; «rezistanța» (filmul deformează în mod voit anumite aspecte istorice) e spulberată pentru a pricepe mai bine dominația hitleristă. Pendulând între dramă și comedie, Jojo Rabbit devitalizează imageria nazistă pentru a confrunta inocența lui Jojo cu represiunea și cu privirea evreului ascuns în apartamentul băiețelului.

Waititi transformă pelicula într-o poveste despre denazificare și deschide o nouă fereastră către frumusețe: fluturi, dansul și David Bowie. Departe de a fi o original, cineastul neozeelandez strecoară, totuși, sub faldurile comediei, parodieri ale formațiunilor naziste (Gestapoul și repetarea până la saturație a salutului dintre personaje: «Heil Hitler!». Umorul negru e contrabalansat de accentele melodramatice, iar din această neașteptată combinație – aberanta Germanie nazistă cu un Hitler de operetă –  iese un soi de «Disneyland» surprinzător. Jojo Rabbit are ceva din aerul unui ‘Frankenstein cinematografic’. Filmul reprezintă suma influențelor cineastului: începe ca o poveste inițiatică à la Wes Anderson (Moonrise Kingdom), merge pe traseul pastișelor lui Mel Brooks și se termină ca o poveste moralizatoare à la Roberto Benigni. Micuțul crescut fără figura paternală se vede nevoit să se bazeze pe imaginarul iepure.

Chiar dacă distribuția se bucură de prezența fermecătoarei Scarlett Johansson, iar scenariul parcurge traseul de odinioară (al iluștrilor predecesori: Chaplin, Lubitsch, Gérad Oury) al oximoronului cinematografic, ambițiile artistice (culori vii, cântece pop nostalgice, încadraturi îngrijite, simetrice) se opresc doar la formula «feel good movie»/film plăcut și atât.

Regia: Taika Waititi

Scenariul: Taika Waititi după opera lui Christine Leunens

Imaginea: Mihai Malaimare Jr.

Decorurile: Ra Vincent

Costumele: Mayes C. Rubeo

Montajul: Tom Eagles

Distribuția:

Roman Griffin Davis – Jojo Betzler

Thomasin McKenzie – Elsa

Scarlett Johansson – Rosie Betzler

Taika Waititi – Adolf Hitler

Sam Rockwell – Căpitanul Klezendorf

Rebel Wilson – Fraulein Rahm

Durata: 1h48



Citiţi şi

Alegeri de înger

Eseu despre trezire

Ea știe… și tace

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro