O instituție

Lipit de ambasadă se află bistroul Campanella, foarte cunoscut în cartier. Aici vezi oameni politici care își dau întâlnire la o cafea (l-am întâlnit și pe actualul președinte, când nu era președinte, ci doar locuitor al cartierului), întâlnești mulți turiști (Campanella e situat pe o axă centrală a turismului mondial, între Domnul Invalizilor și Tour Eiffel ), îți saluți vecinii care au obiceiurile lor (cum e domnul cu pipă, care, plouă, ninge, trece zilnic de trei ori prin fața cafenelei).

Mâncarea e bună, chelnerii sunt atenți și simpatici și, dacă ai noroc, poți să stai de vorbă cu Jacques, care l-a citit pe Cioran din scoarță în scoarță și îți recită pasaje întregi. 

Acum câteva zile am descoperit însă o poză de la sfârșitul secolului al 19-lea sau începutul secolului 20.

Trăsurile au fost înlocuite de mașini, dentistul de la etajul 1 s-a mutat de mult, în palatul de Béhague nu mai stă Martine (n.red. Martine de Béhague, Contesă de Béarn, a murit în 1939, anul în care statul român a achiziţionat proprietatea și i-a dat destinația pe care o are și astăzi) ci, de mai bine de 80 de ani e ambasada României, dar bistroul de cartier e tot acolo. E drept că acum o sută și ceva de ani se numea altfel, Café du Cycle, dar în rest, nu s-au schimbat prea multe. După cum spuneam, o instituție.

Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris

Vă invit să citiți aici despre istoria palatului Béhague, una dintre cele mai frumoase ambasade ale României în lume și totodată unul dintre cele mai impresionante imobile din Paris. 

Citiţi şi

Salutări din Parisul olimpic

Mari colecționari de artă: Martine de Béhague și Anastase Simu

Cine sunt anorecticele, femeile care refuză să mănânce

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.