“Noaptea de Revelion ar putea fi sfârșitul unui timp lipsit de bucurie și începutul unuia absolut glorios. Când ai putea-o lua de la capăt cu un nou „bucket list”, curățat de lucruri cu care te-ai tot luptat și nu s-au întâmplat. Când ți-ai putea da voie să tragi un shot de optimism, entuziasm și încredere, cocteilul de care te-ai tot temut să nu te ia de cap și să devii de nerecunoscut pentru… nefericire? Se trezi că zâmbește de una singură citind ce-i scrisese prietena ei pe Facebook.
2019, al patrulea an la rând, a fost până la un punct destul de zgârcit cu bucuriile. Ori ea, la fel de prevenitoare. Câte un mic succes profesional, cât s-o țină pe linia de plutire, dar nu asta își dorea – să plutească. Cel puțin nu de câteva luni, de când îl cunoscuse pe Dan, nu direct încă, urma. Acum își dorea să taie valurile sigură pe ea, sigură de direcție, dar nu și singură. Viața e bună când ai într-un singur om tot ce-ți dorești – iubit, prieten și rudă de bătaie de inimă. Exact așa i se părea că ar putea fi acest bărbat apărut în viața ei neașteptat de așteptat. Sau invers… Adevărul este că, de la divorțul din 2014, nu mai dăduse voie nimănui nici măcar să se apropie de linia roșie, necum s-o treacă. Distanțele sigure, confortabile, erau rețeta ei de a nu se mai frige. Nu dorea nici măcar să sufle în iaurt. Ura iaurtul oricum.
Și acum, poftim, părea că mintea se reseta de capul ei! Trimitea, pe rând, toți cerberii liniștii ei aparente într-un fișier ce mai avea foarte puțin până la auto-distrugere. O energie de origine necunoscută îi curgea prin vene, un entuziasm uitat îi îndulcea sufletul, o speranță fragedă creștea ca fasolea fermecată, un chef de viață nouă îi dădea idei socotite erezii de primul iubit devenit soț și apoi străin.
Cu gândul la Dan, s-a trezit la propriu în primul magazin, probând ceva “pe roșu” crăciunesc. Ea îi ceruse vânzătoarei ceva “pe roșu”! Nu-i venea să creadă și totuși era ea, Delia. În cabină, s-a privit cu ochi buni, cum n-o mai făcuse de mult timp. Pielea ei mai păstra puțin din bronzul verii, talia îi era în continuare marcată foarte feminin, deși mișcare nu prea făcea, dar și asta se va schimba la anul!, contrastul era minunat și brandul acesta își dovedea încă o dată puterea de a învia feminitatea adormită.
Și-a cumpărat ce-a probat, dacă e bal, bal să fie! Dacă e cu tradiție, roșu să fie! Dacă e cu talisman, acest sutien să fie!
N.B. Să vă spun ceva despre Dan. Eu sunt Iulia, prietena ei, “scriitoarea” de pe Facebook. 🙂 De șase luni insist să i-l prezint. A vrut să-i vadă profilul. N-are, îi zic. Bine, ce noroc pe mine, ca în epoca internetului, când și pisicile au cont, eu să cunosc un bărbat ca pe vremea bunicii… Și atât de bine i-am pledat cauza acestui bărbat, în curs de relocare în țară după vreo șapte ani de străinătate, încât a acceptat să vorbească cu el la telefon, să se vadă tot la telefon, să-și pregătească împreună marea întâlnire. Mie mi-e foarte drag Dan și foarte dragă mi-i și Delia, ca o soră mi-i de dragă. Dar bine că nu mi-e soră. Că altfel nu s-ar fi putut mărita cu frate-miu. 🙂
La mulți ani!
Iulia
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
7 idei de mic dejun delicios și răcoritor pentru diminețile verii
Alice Munro – am început să scriu proză scurtă pentru că nu am avut timp să scriu altceva
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
