Am stat toată noaptea trează, am retrăit toată povestea mea cu un bărbat pe care îl iubesc mai mult decât pe mine, am scris câteva rânduri pentru soția lui, nu știu ce să fac: să i le trimit? Să dau delete? Spune-mi tu, dragă cititoare! Și nu mă judeca, dacă poți.
“Nu credeam că îți voi scrie tocmai ție. Cea care mi-a luat tot ce iubesc. Dar uite că o fac. Să știi că mi-a luat ceva timp până mi-am dat seama că ceea ce simte el pentru tine nu a simțit niciodată pentru mine. Și știi când mi-am dat seama? Atunci când bolnavă cum erai, stătea și îți veghea somnul, stătea cu tine în spital atunci când se putea întâlni foarte ușor cu mine, în timp ce tu erai în agonie. Dar nu a făcut-o. Nu a făcut-o pentru că te iubește și îi păsa până și de aerul pe care îl respirai.
Vezi tu, știu că e un bărbat dificil, știu că sunt momente când îți vine să îl strângi de gât și totuși nu o faci, pentru că face el ceva și îți aduce zâmbetul pe buze. Nu te condamn, cine nu s-ar fi îndrăgostit de un bărbat ca el? E tot ce îți poți dori. E atât de atent, dulce, protector, tandru și face lucruri care te iau prin surprindere ori de câte ori are ocazia.
Să nu fii supărată pe mine, nici eu nu am fost supărată pe tine atunci că mi l-ai smuls din brațe când îmi era lumea mai dragă. Îl cunosc de o viață, și simt că tot de o viață îl iubesc. Ne-am apropiat când amândoi ne simțeam singuri, poate din joacă, poate că așa trebuia să fie, poate că așa a vrut Dumnezeu să îmi arate ce înseamnă să iubești, ideea e că ne-am iubit cu mult înainte de a te cunoaște pe tine. Ne-am iubit știind că nu vom avea un viitor, dar aveam un prezent pe care l-am trăit cum am știut noi mai bine. Și totuși ai apărut tu. Și atunci el a devenit rece, distant, cu mintea la tine și cu sufletul legat de al tău. Să știi, draga mea, că am suferit, am plâns mult cu gândul că brațele ce odată mă cuprindeau cu căldură, cuprind acum pe altcineva, pe cineva care până nu demult era un străin pentru el.
Doar eu știu cum m-am ridicat de jos. Cum am putut ca după trei ani în care zi de zi m-am dedicat acestui bărbat, să merg mai departe singură, plină de regrete și întrebări fără răspuns. Dar am mers, mi-am strâns bucățelele de inimă și demnitatea și am încetat să îl mai caut. După un timp a revenit la mine, iar dorul, obișnuința și dragostea pe care le purtam pentru el au revenit din străfundul inimii și l-au strâns în brațe, și, mai tare ca niciodată, am simțit cum îl iubesc. Și el mă iubea, mi-a spus-o atunci. Tu nu știi asta. Tu nu mă cunoști, nu știi cine sunt și ce am însemnat pentru el, așa că te rog să nu mă judeci. L-am iertat pentru că îl iubesc şi am văzut ce înseamnă viața fără el. Am văzut și nu mi-a plăcut, așa că am acceptat să fiu eu a doua, am acceptat să îl văd pe ascuns, să mă bucur de el fără ca nimeni să știe pentru că așa îmi alimentez inima cu iubirea lui, cea după care tânjește.
Îl iubesc. De asta stau cu el pe ascuns. Îl iubesc așa cum îl iubești și tu, și crede-mă că tocmai pentru că îl iubesc îl las să fie fericit cu tine și nu îi cer nimic. Eu îl voi iubi mereu, și el pe mine, în felul lui. Dar să nu fii geloasă, nu se compară cu iubirea pe care ți-o poartă ție, oricât m-ar durea asta.
Cu drag,
amanta lui”
Citiţi şi
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
