Oare de ce Elsa se născuse cu puteri magice ? Aflăm, desigur, în Frozen II, când răspunsul la această întrebare pune în pericol ținutul Arendelle. Cu ajutorul Annei, al lui Kristoff, Olaf și Sven, Elsa va fi nevoită să parcurgă un anevoios traseu. Dacă în Frozen I, Elsa se temea că puterile sale ar putea distruge Arendelle, în continuarea din Frozen II, ea speră ca aceste forțe să o ajute să scape ținutul de orice blestem. Așadar, povestea începe la ceva vreme după evenimentele din primul film, într-un Arendelle ai cărui locuitori se bucură de pace. Iniţial, cea mai mare provocare a poveştii pare să fie dorinţa lui Kristoff (Jonathan Groff) de a o cere în căsătorie pe Anna (Kristen Bell). Din păcate, asta doar până când Elsa (Idina Menzel) aude o voce misterioasă ce-i aduce aminte de un cântec de leagăn din copilărie. O ameninţare supranaturală şi posibilitatea ca trecutul regatului să nu fie la fel de luminos precum credeau cele două surori le vor arunca pe eroine într-o nouă aventură, într-un decor de-o fermecătoare bogăție vizuală. Echipa reunită a celor de la studiourile Disney propune un lungmetraj demn de succesul obținut anterior cu pelicula din 2013, când încasările, la nivel mondial, au sfidat orice concurență pentru un film de animație. De-atunci, puterile magice ale Elsei și năzdrăvăniile paradoxalului Olaf au căpătat nuanțele unui fenomen social. Producătorii de la Disney au acordat o mare atenție poveștilor clasice (canavaua Hans-Christian Andersen), efectelor speciale și, în egală măsură, valorilor tradiționale (familie, prietenie, natură, puritatea sentimentelor).
Dacă în Frozen I, decorul era mai puțin luat în serios, iar finalul înghețat dădea fiori, în actuala producție, sarcinile de lucru ale tehnicienilor vizează efectele speciale și melodiile mai puțin incitante, așa cum a fost «Let It Go !» (ultra-premiat, laureat cu premiul Oscar în 2014). Coloana sonoră a fost lăsată în grija unui duo de excepție: Anderson-Lopez & Robert Lopez, propunând melodii mai duioase, în acord cu politica studiorilor: să placă întregii familii! Tonul general nu vizează, defel, autoderiziunea, căci, în mai toate filmele casei Disney, personajele principale sunt rodul unei concepţii idealiste, simplificată în structură şi forme generatoare de emoţii, căci răspund dorinţelor umane cele mai profunde şi reprezintă – după normele disneyene – aspiraţiile publicului: dragostea, fidelitatea, bunătatea, speranţa în mai bine, concretizată în happy-end.
Ingredientul care transformă orice producție Disney ăntr-o mică bijuterie artistic este, desigur, umorul. Grație simpaticului Olaf, povestea se derulează cu voioșie, multiplicând scene și referințe din alte producții care-au avut mare succes de public (Shrek, TheLion King, Frozen I). Dacă în anii de început ai studiourilor, prințesele Disney (Cinderella, Sleeping Beauty) erau mereu în așteptarea unui prinț, acum, acestea par atinse de suflul modernității. Frozen II aplează la beneficiile tehnologiei, în materie de animație pentru marele ecran, dar se îngrijește și de relațiile familiale («Anna: “Two sisters, one mind ”/ Două surori, o singură minte »). Așadar, strânsa legătură dintre surori, iubirea față de părinți și forța individuală rămân embleme ale acestor veritabile prințese de tip «Girl Power».
Anna și Elsa sunt comunicative și au multă energie; Elsa are o mare putere (un creier supraconștient), iar Anna posedă o debordantă vivacitate. Ambele prințese sunt foarte hotărâte și au mereu alături de ele prieteni devotați. Adorabilul Olaf (vocea împrumutată de la simpaticul Josh Gad) e veșnic amenințat de câte-o dezmembrare, dar statutul de «mascotă veselă» nu îl lasă să se vaite. Mai nou, e măcinat de interogații: « Olaf: “Hey, let me ask you, how do you guys cope with the ever increasing complexity of thought that comes with maturity”?/Hei, dă-mi voie să te întreb cum faci tu față unei complexe situații: maturizarea? » adresate copiilor (!) din preajma sa. Nu doar în această scenă hilară sunt distilate noțiuni fundamentale, precum ideea că apa e legată de memorie (idee științifică analizată de Patricio Guzmán în documentarul The Pearl Button).
Citiți și Dulcea cărare a copilăriei – The Nutcracker and the Four Realms
În Frozen II, pare să devină pivotul narativ central. Frica este un element cvasi-permanent; Elsa se teme că puterile sale magice ar putea face rău, dar și teama de a deteriora planeta (mesajul indirect însumat de povestea animată). Prin urmare, spectatorul, fie copil, fie matur, va conștientiza pericolul distrugerii planetei. Ideea devine și mai percutatntă grație efectelor vizuale spectaculoase, dintre care amintim calul spectral, labirintul de gheață și giganticele valuri ale oceanului. Forța metafizică a imaginilor tridimensionale evocă o lume amenințată cu dispariția, dar și regăsirea vieții (întrupare și mișcare). Performanțele digitale de la compania Disney îi determină pe spectatorii de toate vârstele să abandoneze realitatea și să se refugieze, timp de 103 minute, în epopeea animată de pe ecran. Mesajul este direct: la finalul feeriei de pe ecran, e nevoie de (re)conectarea cu natura!
Chiar dacă pe ecran se cântă, se dansează, în gigantice tablouri vivante, se desprinde și un fior de lirism. Explorând misterioasele origini ale puterii prințesei Elsa, actuala peliculă activează melancolia. Prințesele voioase retrăiesc frumusețea clipelor copilăriei, petrecute alături de părinții lor («Elsa: “[to Anna] Do you want to build a snowman?/Vrei să construim un om de zăpadă ?»).
Odată cu aceste amintiri, Elsa aude o voce lăuntrică care o călăuzește spre Pădurea Fermecată. Este imediat urmată de Anna, devotatul Kristoff, alături de renul Sven și neobositul Olaf. Din nou, Elsa va avea de înfruntat forțe misterioase. Nordicul tărâm – Arendelle – ia forma unui “paradis pierdut”. Aventura exterioară se suprapune cu aventura interioară, iar personajele își confruntă stările de spirit. Și Elsa și Anna trebuie să-și regleze relația cu trecutul comun, iar mezina trebuie să fie atentă și la trăirile montaniardului Kristoff (înduioșător de îndrăgostit de neastâmpărata roșcovană). Fiecare personaj are multe de spus (chiar și Olaf are o sumedenie de amintiri), dar tematica abordată a căpătat maturitate.
Flashback-urile pendulează între două regate antagonice: Arendelle vs. Northuldra (populația celui din urmă trăia într-o pădure stăpânită de cele patru elemente). La prima vedere, diferențele dintre cele două civilizații se rezumă la două concepții despre animație: una e fondată pe imitarea realului (giganții din piatră), cealaltă pe exploatarea plasticității numerice (de exemplu, chiar Olaf se destramă în cristale de gheață ce împânzesc tot ecranul). Personajul-mascotă/Olaf e capabil să își permute diferite părți ale corpului sintetizând capacitatea animației numerice de a conferi viață unei materii inerte, regăsindu-și mereu forma originală. Fulgii de zăpadă de pe ecran rememorează o formă anterioară. Elsa este cea care operează joncțiunea “animat-neanimat”.
Spiritele din pădurea lipsită de magie refac echilibrul material: străzile din regatul Arendelle sunt pavate din nou. Cele două surori, legate de același spirit, restabilesc echilibrul (armonia dintre mișcare și imobilitate). Epava vasului pe care au pierit părinții fetelor confirmă existența memoriei afective (apa oferă accesul spre adevărul ascuns). De asemenea, rezoluția finală restabilește pacea între două populații.
Totuși, în Frozen II, nu se vorbește doar despre emancipare, ci și despre angajamente, responsabilități, iar peste toate se adaugă frica. Cu toții au temeri. Scenariștii au îmbogățit textul, dar au păstrat principala rută. Toate personajele fac haz și se amuză de propriile erori din trecutul lor, arătându-ne că – în șase ani – “au mai crescut”. Am părăsit două fetițe și-am descoperit două tinere încrezătoare în propriile forțe (costumele impecabil realizate conturează perfect feminitatea în floare a celor două prințese nordice). Tematica sumbră a “fantomelor din trecut”, erorile de odinioară, secretele bine tăinuite – toate sunt depășite cu forță și umor. Marea reușită a noii pelicule constă în preocuparea psihanalitică. Impregnată cu gravitate, această latură e mereu contrabalansată de secvențele pline de poezie și de umor, așa cum se cuvine la o serioasă producție marca Disney.
Regia: Jennifer Lee, Chris Buck
Scenariul: Jennifer Lee
Imaginea: Mohit Kallianpur
Montajul: Jeff Draheim
Muzica: Kristen Anderson-Lopez, Robert Lopez, Christophe Beck
Producători: Walt Disney Animation Studios
Distribuție:
Kristen Bell – Anna, Prințesă din Arendelle
Hadley Gannaway & Libby Stubenrauch (arhivă sonoră) – micuța Anna
Idina Menzel – Elsa, Regina din Arendelle
Mattea Conforti & Eva Bella (arhivă sonoră) – Elsa în copilărie
Josh Gad – Olaf, omul de zăpadă magic, creat de Elsa
Jonathan Groff – Kristoff, iubitul Annei
Sterling K. Brown – Mattias, șeful gărzilor din pădure
Durata: 1h43
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
