Numai dacă ați ști cum se vede de aici! Numai dacă v-aș putea explica de ce suntem atât de nedumeriți și neputincioși ascultându-vă motivele pentru care nu doriți să ieșiți la vot. Sau halucinantele explicații venite de pe fundul cel mai întunecat al frustrărilor, cum că răul cel mai mic, că vă simțiți înșelați, că așa îi trebuie!, că pe voi să nu conteze, că să iasă președinte dacă vrea, dar nu cu ajutorul vostru, că principiile voastre, că…
Sper să vă treziți până mâine. Pentru că luni va fi deja muuuult prea târziu.
Un sociolog ar trebui să facă niște studii și să ne explice tuturor cum este posibil.
Zidul Berlinului nu a căzut! Zidul Berlinului l-am ridicat cu toții între românii de acasă și cei din diasporă. Piatră cu piatră am luat de la Berlin și ne-am ferecat, să nu ne mai vedem unii cu alții. Pe unii ne-au mai influențat politica din Europa, prietenii din țările pe unde muncim, am mai văzut și alți analiști politici, am mai pășit prin niște spitale, am mai condus pe niște autostrăzi, ne-am mai cerut drepturile, am văzut cât durează să îți deschizi o firmă, să faci un transfer bancar cu telefonul, din orice monedă în orice monedă, am mai văzut școli și universități, lucrători în administrație, șoferi de autobuz, polițiști… Trăim și noi cum putem și ceva se mai prinde și de noi, mai învățăm, ne mai destupăm la minte.
Și dacă avem bani de un concediu, nu mergem nici măcar țările în care muncim să le cunoaștem, ci ne întoarcem acasă, să ne vedem familiile și prietenii. Concediile noastre sunt acasă…
Dacă reușim să punem ceva bani deoparte, îi trimitem pe toți în țară, să poată și familiile noastre supraviețui. Mai dăm o mână de ajutor și altora, dacă putem și ne duce mintea. Dacă nu, nu.
Sursa foto: Maria Bilibou, Facebook
Poate că nu mai vorbim româna aia incorectă pe care o vorbiți voi acasă, în Parlament, la televizor, la radio, în școli, ba chiar la Academie am zărit câte un acuzativ fără prepoziție, așa, răzleț aruncat printre fraze. Altfel de incorectitudini are limba pe care o vorbim noi, băgăm cuvinte din limba pe care am achiziționat-o de nevoie, nu cu pixul și manualul în mână, în academii, ci la piață, la muncă, cum se spune la asta, la alta, mai merge televizorul în timp ce călcăm rufele străinilor, în timp ce le ștergem părinții străinilor la fund, în timp ce adunăm căpșunile întregii Europe, măslinele, legumele, în timp ce săpăm fundațiile clădirilor care se construiesc în alte țări. Pe apucate învățăm altă limbă. ȘI SUNTEM BILINGVI, dragi conaționali, de aceea, și în limba română ne scapă termeni din limba străină pe care trebuie să o folosim mult mai des, tot așa cum și în limba străină vom folosi, dacă nu termeni, măcar sensuri ale cuvintelor românești.
Mai ușor cu disprețul pe scări. Pentru că noi am învățat aici să supraviețuim încercând să ne dezbărăm de mentalitatea fanariotă de acasă. Noi nu supraviețuim racordați la firme, noi nu obținem nimic cu plicurile sau cu punga de cafea și pachetul de Kent lung, noi obținem dacă merităm.
Am citit zilele astea grozăvii despre diaspora care ar trebui să atragă atenția oricărui psihiatru. Dar în țara care l-a putut trimite pe Cumpănașu pe listele de candidați la Cotroceni, fără ca asociațiile psihiatrilor din țară să se opună, să vină cu un comunicat, fără să îi probeze o cămășuță din aia albă, firește că nu ai ce să te aștepți să intervină în cazul veninului care curge din țară înspre diasporă.
Am aflat că sugem, că spălăm, că săpăm, că suntem femeile de serviciu ale Europei, am mai aflat că suntem eșecurile societății românești, inadaptații, cei care nu au putut răzbi în țară și au fost nevoiți să își încerce norocul în afara ei. Ne situăm, se pare, în flagrantă opoziție cu patria de academicieni de renume mondial și că opiniile noastre politice nu ar avea nicio valoare, tocmai pentru că ne identificăm cu verbele de mai sus.
De fapt, dragii noștri români, perspectiva noastră este mult mai corectă, pentru simplu motiv că avem alt termen de referință, pe care l-am descris ceva mai sus. Nu vă inventați dușmani în cei care doar dorim să dăm o mână de ajutor și o dorim cu disperare, deși viața noastră are din ce în ce mai puține legături directe cu țara. Nu noi suntem dușmanii voștri, ci voi înșivă, care dovediți un îngrijorător apetit pentru manipulare, dar, culmea, vă manipulează cei mai inepți.
Atât de departe am ajuns să ne separăm în această campanie electorală, încât parcă nici logica nu ne mai ajută, de parcă nu ar mai fi aceeași, de parcă acasă s-ar fi inventat o non logică, greșită, periculoasă, tristă.
O să vă povestesc eu cândva cum e să lucrezi cu un bătrân care are demență sau unul care are Parkinson sau altul care are 90 de ani și e uitat de familia lui și badanta îi ține loc de psiholog, fiică, infirmieră, medic, mamă, tată, prieten, furnizor. O să vă povestesc, deși au fost povestite de atâtea ori, necazurile prin care trec oamenii plecați de acasă, poate vom învăța la un moment dat ce înseamnă empatia și cât de contraproductivă este superiorizarea unuia asupra altuia.
Vă înșelați când vă imaginați că mâine votăm între două persoane! Dar a doua persoană este de fapt Iliescu! Sau, dacă nu vă place numele ăsta, uciderea tinerilor la Revoluție, bătăile din timpul mineriadelor, abuzurile de pe 10 august. Rezultatul votului de acum este cadoul pe care ni-l putem face pentru sărbătorirea celor 30 de ani de la Revoluție.
Noi, ăștia din diaspora, credeam că, încă de la apariția lui, cocul va fi înghițit de un val de apoplexie națională, că va fi pietrificat de privirea critică a oamenilor și cocul va deveni un apendice, o notă de subsol. Dar, spre stupoarea noastră galactică, cocul ajunge să fie prima femeie prim ministru din toată istoria noastră. Guvernul cu coc, cel mai longeviv din această legislatură.
Când am văzut-o în cursă, ne-am gândit că, în cel mai rău caz, vor vota cu ea lipitorile cuplate la banii patriei, sugătorii din bugete, firmele căpușă, rubedeniile, amantele, primarii, clanurile (cu rețele, avocați, magistrați), profesori, sindicate, preoți, pastori, etc. Cumpărații neamului.
A, dar nu! Surprizuță! Deși nu au votat-o direct, au ajutat-o să ajungă în cursa finală, pentru că nu au făcut niște calcule simple, impecabilii și imaculații poporului. Etica, principiile, democrația noastre originale atoatecunoscătoare au ajutat-o sever să fie acum contracandidata președintelui.
Na! Ce să mai spunem și noi? Ai spune că ați venit pe lume într-un templu budist din Lhasa și na!, încă de la naștere v-ați lăsat străpunși de învățăturile marelui și înțeleptului Buddha, stați călare pe adevăruri absolute, fără nicio legătură cu fanarioții de Dâmbovița, Teleorman și Videle, printre care v-ați rătăcit și priviți buimaci la o lume pe care nu o pricepeți, care vă e străină și pe care nu știți cum să o reparați.
Nu, voi nu sunteți niște mioritici get beget, care îndeasă plicuri cu șpăgi și cutii cu bomboane, buchete indecente de flori, ca jerbele pentru morți, prin birourile celor de la care vă cereți drepturile. Nu! Nici pomeneală!
Eram siguri că nu are cum să ajungă, nici măcar pe locul 4. În ce caricatură transformați istoria, dragii noștri! Nici măcar un neam cu pretenții puține, ca noi, nu își poate permite o astfel de anecdotă!
Diaspora este deja în cea de a doua zi de vot.
Diaspora vă atrage atenția! Vă arată! Vă învață! Diasporei îi pasă de voi. Vouă nu vă pasă de voi! E și asta o formă de depresie culturală avansată.
Nu vi se pare curios că procentele de vot obținute de candidați și de partide, în diaspora sunt antagonice cu cifrele din țară?
Noi mergem și votăm făcând niște calcule simple.
Pentru că ați convertit votul ăsta într-o donare de organe vitale. Nu dai oricui rinichiul, nu-i așa? Sau mâna. Sau un ochi. Sau jumătate din creier.
Ați convertit votul ăsta într-o cerere în căsătorie, pare că e pe viață și pe moarte, până ce moartea ne va despărți, pare că e ultimul vot care v-a mai rămas pe lume, altul nu mai e, nu mai rămâneți cu niciun vot pe fața pământului.
Pare că votul e sacrificiul suprem, e revendicarea voastră în fața istoriei, acum sau niciodată, ca la Mărășești. E finală olimpică. De votul vostru, ăsta, ultimul, depinde creatul și increatul, dumnezeirea, cosmosul.
Când colo, e cu mult mai simplu, dragilor. De votul ăsta depind chestii simple cum ar fi: prezentul copiilor noștri, lasă viitorul, că despre ăla chiar nu mai avem nicio perspectivă, căldura din școli și spitale, școli, aceeași poveste pe care o tot transformăm în mantră de 30 de ani încoace. De votul ăsta depinde câți mai murim pe șosele, câți mai scăpăm cu viață din spitale, câtă pădure mai rămâne în munți… Chestii concrete.
Nu abstractizați votul, o! voi! oameni cu principii, oameni monolitici în opinii! Votul e un calcul, pe care toate partidele și-l fac. Voi nu vă faceți calcule. Pentru că, dacă v-ați fi făcut, locul al doilea ar fi fost ocupat de altcineva. În turul 1 ați fost plini de principii, o! vai! Cum să îi dai votul tău lui Barna? Dar cine-i Barna? Un fandosit, iar votul vostru nu merge la fandosiți. Mai bine îl dați unuia care era imposibil să ajungă în al doilea tur de scrutin. Nu ați calculat bine aria cercului politic, ați votat cu numărul 4, 5, 6 și ați trimis-o pe neconflictuală în cursa finală, iar acum, dacă tot ați greșit formula prima dată, hai să o trimiteți și la Cotroceni. Pentru că puteți.
V-a găsit pe toți moralitatea, imparțialitatea, sunteți neiertători, implacabili, scoateți revengiul de prin sertare, acum sunteți Rahani cu cuțitul între dinți și porniți la lupta cu jungla politică, din care eliminați ursuleții Koala, ca să rămâneți cu șacalii, care oricum vă fură mâncarea din blide și vă omoară copiii de când vă știți. Sindromul Stockholm, frate!
Doar un lucru am a vă spune: Să nu vă prind luni că vă năpustiți la Google, să căutați vreun CV, cum au făcut englezii cu Brexitul. Să nu îl întrebați luni pe Google: Acum ce se va întâmpla cu România?
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
