Să definim termenii, în primul rând. O amantă „de succes” e femeia care are toate calitățile, competențele și abilitățile necesare pentru a-și îndeplini un scop vital, acela de a trăi o viață de huzur, asigurată de bărbați. Știu că sună cel puțin ciudat denumirea, dar cifra lor este destul de mare încât să poată intra în nomenclatorul ocupațiilor umane. Într-o societate normală, cu valori stabile, lucrul acesta nu s-ar putea întâmpla, dar în ultima vreme parcă lumea e din ce în ce mai confuză, și, prin urmare, mai vulnerabilă, iar bărbații, nu-i așa, sunt cei mai susceptibili de a cădea în plasa acestor plăceri efemere. Tiparul de amantă „de succes” vă este, cu siguranță, cunoscut, iar acest „de succes” nu se referă la ascensiune pe o scară axiologică validată moral sau social, ci la gradul de îndeplinire a targetului pe care ele și-l propun. Buuun. Și acum să dezvoltăm.
Portret în timp și spațiu: amanta „de succes” provine dintr-o familie de la periferia societății și a trăit în condiții precare din punct de vedere moral și financiar. Sau, din contră, a fost fata răsfățată a unei familii de bani gata în care modelul ei a fost o femeie întreținută pentru care viața a însemnat distracție și acumulare de capital, fără grija altor lucruri „omenești”, cum ar fi sentimentele față de ceva sau cineva. Totul acționează conform legii compensației, iar direcțiile sunt numai două: oamenii tind fie să acopere goluri, fie să preia întocmai modele așa-zis ideale. Foarte puțini spre deloc știu să își găsească un mod autentic de a fi, lăsând la o parte balastul provenit din exterior – propria experiență, pe care nu pot s-o transforme în ceva bun, sau experiența altora, care îi determină să creadă că modelele existențiale sunt repetitive, indiferent de indivizi. Amanta „de succes” crește linear, evitând orice fel de implicare, strecurându-se prin situații precum peștele prin apă. Ea nu excelează în nimic și e, mai degrabă, o figură ștearsă, mediocră, introvertită, fără să facă prea mult zgomot în jurul ei. Desigur, nu există reguli, dar priviți bine lucrurile: femeile excentrice, care țin cu tot dinadinsul să atragă atenția, nu ajung să fie amante îndemânatice, pentru că „zorzoanele” se văd de la o poștă și riscă să-și ia niște poșete în cap sau să se împiedice „accidental” pe scări, sub privirea atentă a soțiilor.
Așadar, prima regulă: o amantă care își dorește o viață tihnită pe spatele unui bărbat nu iese în evidență cu nimic, stă cuminte, învelită în în anonimat, îmbrăcată până la limita decenței – dar fără să scape din vedere decolteul larg, cât mai larg sau fusta mini, strâmtă pe fund.
(Să nu uităm să vedem ce fel de bărbat are ea în vizor, e simplu: mai în vârstă decât ea, cu stare și poziție socială, iar un asemenea specimen este, de obicei, căsătorit. Asta are și un dezavantaj, că soția, preocupată cu casa, copiii, bunăstarea familei, are momente de oboseală sau lipsă de apetit sexual. Aici e lipsa pe care o va umple amanta, nu pentru faptul că e mai bună sau mai frumoasă, ci pentru că știe exact ce trebuie să suplinească.)
A doua regulă: amanta e întotdeauna disponibilă, în cazul ideal în care e necăsătorită, și permanent proaspătă, în bună dispoziție și dornică de sex. Miroase bine și știe să speculeze slăbiciunile bărbatului. Se îmbracă în culorile lui preferate, chiar dacă n-o avantajează, chiar dacă nu-i plac, dar important e să îi placă lui, pentru că ea știe că din toate aceste mici atenții va obține marele pot.
A treia regulă: amanta nu face „scandal”, nu se revoltă, nu e nervoasă, nu e agitată, ea consolează, sfătuiește, mângâie și e umărul pe care bărbatul victimă poate plânge atunci când lucrurile nu-i merg bine. Ea e un fel de psiholog, o umbrelă de vreme rea, pentru că știe că trebuie să accepte orice compromis ca el să se simtă bine. Numai așa se deschide portofelul, odată cu starea de bine. E atât de simplu să consolezi un bărbat și apoi să îi pui în față o broșură cu obiecte de lux, nu-i așa? Sau poate să i te plângi că ai avea nevoie de o mașină sau de o casă mai acătări. Paradisul e presărat cu bune intenții… Atenție, amanta știe că soția înșelată va declanșa un circ de proporții, iar asta îi convine de minune, pentru că alungatul de acasă va găsi imediat confort în brațele ei. Numai că nu prea frecvent la ea acasă, ci la hoteluri de lux, că doar ea nu e azil pentru oamenii străzii, nu-i așa? Și nici el nu vrea să-și terfelească orgoliul, să pozeze în victimă… Așa că atenție, femei, când îi scoateți afară din casă nu faceți decât să-i aruncați în brațele lor. Măcar nu vă mai plângeți!
A patra regulă: amanta nu are pretenții, dacă vrea să fie „de succes”. Ea știe că bărbații mușcă din nada indiferenței, care îi doare cel mai tare. Ea așteaptă la cotitură și „primește” cu căldură și generozitate tot ceea ce i se oferă. Le dă „o pauză”, ca să-i poată atrage și mai mult, speculând starea lor de confuzie, de faptul că nu mai au niciun reper de stabilitate. Nu e intuiție, e calcul bine gândit. Nimic nu e mai frumos decât o împăcare, după ce el și-a rătăcit pașii și mințile pe aleile parcului, văzându-se ca o corabie în furtună. Ce bine e să ajungi din nou în niște brațe, nici nu mai contează ale cui, nu-i așa?
©Aykut Aydogdu
A cincea regulă: Ea nu face economie, pentru că acționează din instinctul de parvenire pe care și l-a hrănit în anii dinainte. Ea, în schimb, face mici surprize necostisitoare dar cu impact major, pentru că are de partea cealaltă, ca adversară, o femeie rănită care se manifestă haotic. Am spus mici surprize necostisitoare, pentru că ea nu vrea să cheltuiască, nu acela e scopul. Doar că, din când în când, merită câte ceva mai consistent, o bijuterie, un ceas, o excursie în străinătate. Un pahar de vin într-o seară mohorâtă, când el a avut o zi încărcată sau când s-a certat cu soția. Atât, și o partidă de sex, dar apoi fiecare la casa lui, pentru că ea știe că plăcerea intensă nu trebuie alterată de familiarități, pentru că asta are el și acasă, nu-i așa? Soția, din nefericire, nu știe decât să-i asigure fericirea, liniștea, confortul și echilibrul necesar unei ascensiuni în carieră și în plan social. De aceea, soții/prietene/iubite înșelate, cea mai mare greșeală pe care o puteți face este aceea de a-l insulta, de a-l alunga, de a-i arunca hainele pe fereastră, spunându-i să place la „aia”. Va fi zis și făcut. Amanta știe să apese exact butonul care îl face pe bărbatul slab, lipsit de rațiune, să vină la ea: confortul după care tânjește bărbatul aflat în situația critică, starea de bine pe care a cunoscut-o în primul rând din anii copilăriei, apoi cu o femeie stabilă. Dar acesta este și momentul în care ea își transformă precedentele în „monștri”, acționând după principiul antinomiei: „uite ce bine e la mine, când cealaltă te-a alungat.”
A șasea regulă: Amanta știe că, pentru a-și atinge scopul, trebuie ca lumea să afle, încet încet, de existența ei, așa că începe „să răsufle”, în cercurile comune, mici inuendouri prin care dă de înțeles că face parte din viața lui. Uneori, „îl ajută” să se expună, mai ales în spații publice. Nu e nimic neobișnuit să te întâlnești cu cineva la Mall în alt oraș, dar să-l iei de mână, asta da. Fie ea și o atingere nevinovată. Face toți banii, pentru că el va fi măgulit de semnificația gestului, își va face speranțe, va percepe la alte dimensiuni relația, și se va lăsa condus de ceea ce este, de fapt, o tactică. Ea nu va vrea să devină soție, pentru că ea nu calcă, nu spală, nu gătește. Nu miroase a tocăniță. Nu e niciodată obosită sau stresată. E ca o păpușă Barbie, veșnic împopoțonată. Lege fundamentală. Poate pentru scurt timp, cât să aibă un statut social onorabil, dar asta nu ține mult, pentru că se plictisește repede, iar interesul ei ține până când sunt pline conturile.
A șaptea regulă: a propos de articolul cu întrebările pentru amante. (Între noi fie vorba, n-am mai citit un astfel de articol atât de lipsit de cea mai mică urmă de sentimente umane, la limita indecenței morale. Exact un articol pentru amante parvenite, în care le adoarme conștiința și le spune că da, în viață poți face orice, atâta timp cât îți procură satisfacție. Am simțit că vomit.) Dacă el are copii, strategia stă în felul următor: în perioada de seducere, copiii lui sunt grija ei principală, ba, mai mult, le face ea cadouri pe care le trimite prin tăticul care vede în ea femeia care, dacă va deveni mama copiilor lui, va fi cea mai extraordinară crescătoare de copii. Stop. Încet, încet, când e tot mai stăpână pe situație, copiii deja sunt mari, se descurcă, trebuie să ne gândim și la noi, la fericirea noastră, iar un bărbat cu mințile anihilate de hormoni va „înțelege” imediat că această „fericire”, da, i se cuvine, și ce bine că ea e atât de înțeleaptă și de bună să se gândească la el, așa cum nimeni n-a făcut-o vreodată. Când totul se va termina, oare unde vor fi copiii lui să-l ajute să-și revină? Nu știu, de obicei ei își văd de viața lor, învățând „lecția” independenței. La rândul lor, vor repeta aceeași atitudine. Aici, mamele au din nou un rol extrem de dificil, pentru că, nefiind consultate (cum ar putea?), nu pot acționa din timp și, conform prejudecății, copiii nu trebuie să fie dspărțiți de niciunul dintre părinți… Dar dacă în locul tatălui gândește amanta, oare ce ar fi de făcut? Îndepărtarea de sursa toxică, pentru că asta aduce după sine sistarea efectelor negative.
Și ar mai fi multe reguli, dar cine mai stă să le inventarieze. Ideea este că bărbații sunt de două feluri: puternici, care știu să ducă o aventură în avantajul lor, să profite ei și nu altcineva, și slabi, care se lasă conduși de orice femeie care le apasă punctele erogene, socotind doar satisfacția de moment. Cât pentru amantele „de succes”, jos pălăria pentru modul în care reușesc să-și construiască viața, clădindu-și fericirea pe nenorocirea altora (desigur, sunt ironică). Undeva se scriu notele de plată pentru fiecare…
Guest post by Anna O.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
