O întreb azi de dimineață pe Ada Moroianu, tânără profesoară pensionară între timp, dacă s-a schimbat ceva din 2015, când, după la trei zile după incendiul din Colectiv, a scris articolul Hai să vă spun cum a fost ieri, luni, la mine la școală... Iată ce a răspuns.
“O asemenea provocare nu poate fi ignorată. Recitînd ce am scris cu patru ani în urmă, răspunsul mi se pare evident. Ce s-a schimbat? Mai nimic. Tot așa cum încălcarea legii – fie ea juridică sau morală – are implicații mult mai grave dacă e comisă de un reprezentant al ei, fie el polițist, politician sau preot, neputința nației ăsteia de a se ridică odată în două picioare este și mai gravă după #colectiv.
Ce s-a schimbat? S-a mai schimbat câte ceva:
- rata emigrației e mai mare,
- politicienii de la putere sunt tot mai inepți,
- cadrele didactice au mai primit niște seturi de hârtii de completat,
- pe lângă primării s-au mai înființat câteva firme de casă,
- autostrăzile s-au mai surpat pe alocuri,
- mâna de lucru în servicii și construcții s-a diversificat global,
- bunul simț trece în neființă,
- recesiunea ne pândește lacomă.
Sunt și astea schimbări, nu? Pentru cei șaizeci și patru din #colectiv lucrurile s-au schimbat radical. Și pentru familiile lor, care sunt la al patrulea parastas de un an. Și pentru supraviețuitorii care nu au ales ei să trăiască cu durerea, cu mutilarea, cu tratamentele nesfârșite de recuperare.
Pentru unii, însă, a fost un carusel de schimbări de-a dreptul! De exemplu, Ponta, care din poziția de prim ministru a căzut sub oprobriul momentan, pentru ca apoi să urce șerpește iar în șa și iată-l acum președinte de partid, explicând cu zâmbet de pișicher ce și cum e de făcut în politică. Alături de Bănicioiu, da, acel Bănicioiu ministru al sănătății pe atunci, care în zilele #colectiv declara ritos că avem tot ce ne trebuie! Mda, în materie de bacterii stăteam foarte bine; unora dintre victime li s-au oferit chiar șase, șapte tipuri.
Problema nu e că există cumpănași publici de diverse soiuri și calibre, ci că românii UITĂ. Uită al naibii de repede. Sunt și mulți care n-au ce uita, fiindcă nu i-a interesat vreodată să afle – decât, eventual, adresa de mail a lui Jean-Baptiste Poquelin aka Molière. Mai sunt și cei care se mulțumesc cu ceea ce au: case, mașini, conturi, poziții. Mai sunt și cei care au obosit. Și au renunțat. Și mai este mesajul celor cinci de la Good Bye to Gravity, (pentru care Mimi Voicu, Monica Tănăsoiu și toți ceilalți se aflau acolo) dintre care a rămas numai unul: “The day we give in is the day we die“.
Citiţi şi
Gata, s-a înfăptuit și “România Educată”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
