Nu săriți ca arși, nu lovesc în intelectuali de dragul pasiunii partinice, ci din cauza unei plictiseli specifice omului de rând care privește circul politic de astăzi. Că tot vorbim despre spectacol, imaginați-vă un decor minimalist, o înfățişare afabilă de voltarian înnăscut care taie panglici pentru România. Așa a rămas în imaginarul colectiv acest comic întruchipat al politicii dâmboviţene – Paleologu.
Cât de frumos a declarat el că îi place să taie panglici. A fost de un comic molipsitor, care l-ar face invidios și pe Caragiale. Episodul candidaturii sale la șefia PD-L a fost magnific. Dacă Antena 3 ar da în reluare acele înregistrări cu discursul lui Teodor, ar devansa Vocea României. Poate TP ar deveni și mai simpatic și ar câștiga Pipa României de la marinar; nu, scuze, marinel, se spune mariner. Exagerez, dar sincer mi-ar plăcea. Chirilă, sper că ai notat. Mă refer la Paleologu, nu la mine. Crede-mă, Paleologu poate mai mult decât Tartuffe.
„Românului să nu-i dai vin bun, că-l bea cu sifon”
Cred că cel mai bine Paleologu pune în aplicare comicul ca virtute printre români, mergând pe marginea axiomei regizorului român, care îndemna și stimula papilele gustative ale generațiile viitoare să nu cadă pradă unui spirit autohton – „Românului să nu-i dai vin bun, că-l bea cu sifon”, spunea regizorul Jean Georgescu.
Cei care reactivează mitul intelectualului în cetatea mioritică de astăzi, care ne salvează de guşterii mediocri, de ignarii, de mojicii politicii românești, nu fac decât să se comporte similar cu cei care se identifică cu fenomenul rezistenței prin cultură – numindu-l pe Paul Goma în fruntea neputinței lor, în loc să-l îmbrățişeze pe I.D. Sârbu. Tot I.D. Sârbu spunea că “Orice rahat are dreptul să-și scrie memoriile de trandafir”. Deci, revin la Paleologu, după acest periplu heirupist presărat cu aluzii de natură eclectică. Dacă Paleologu ar fi avut un tată miner care i-ar fi zis răspicat “Dacă te faci intelectual, te omor”, cum a fost cazul lui I.D. Sârbu, poate astăzi n-ar mai fi tăiat panglici cu atâta poftă.
Deși am fi tentați să credem că tatăl lui Sârbu era antiintelectual, nu era așa; era doar dezamăgit de clasele educate pe care le cunoștea și prefera să nu-și lase copilul pradă unui drum ce are dozată miasma promiscuității morale. Când îl văd pe T.P. lângă “Petrov” nu pot să nu reflectez la toată eseistica lui Sârbu despre intelectuali.
Aș vrea să-i amintesc lui Paleologu (cu dragoste, căci știu că-i place monarhia) că tradiția de a tăia panglici la proiecte mari datează de cel puțin 150 de ani, de când Regele Carol I, pasagerul primului tren care avea să circule în România, pe distanţa Bucureşti – Giurgiu, plecând din Gara Filaret, a inaugurat “întâiul drum de fier românesc”.
Când te uiți la Paleologu, pare apetisant de ales ca o porție de cartofi wedges, e mai eco-friendly, mai appealing, bașca mai și citește cărți grele și citează din nume exotice, dar noi știm prea bine că ne plac cartofii prăjiți cu mult ketchup sau maioneză. Unii vor și supliment de cartofi prăjiți. Alții vor sifon. Alții amândouă. Paleologu poate fi cel mult o murătură, deci îl încadrăm tot la capitolul suplimente alimentare.
Întreb și eu retoric, poate cu puțină malițiozitate: mai trăiți, români, după atâta sifon?
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Drumul lui David. Excepția și speranțele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
