Nu-mi amintesc de unde își cumpărase căciula. Dar, cu siguranță, era cea mai urâtă din lume: cele câteva pliuri adunate în vârful capului îi dădeau forma rotunjită, apoi cobora generos peste urechi și peste frunte și se termina glorios cu două șireturi care se înnodau sub bărbie. Imediat cum și-o punea pe cap, soțul meu se transforma într-un ou negru cu fundiță și nas mare (ok, măricel).
– Iubitule, nu poți purta așa ceva! E cea mai urâtă căciulă pe care am văzut-o vreodată!
– Serios? E prima care îmi ține de cald cu adevărat. Stă bine pe cap, nu alunecă, îmi acoperă urechile, e moale și plăcută. Oricum o port extrem de rar, dă-mi pace, zise el zâmbind indiferent la reacția mea exagerată și inutilă.
N-aveam ce face, trebuia să accept existența ei la noi în casă, cu atât mai mult cu cât zilele extrem de friguroase le puteai număra pe degete într-un an. Bine că nu trăim în Sfântu Gheorghe, mă linișteam singură, l-aș fi văzut toată iarna cu minunăția aceea pe cap! Îi cumpărasem alte căciuli, mai șic și mai frumoase. Le găsea cusur la toate: ba nu acoperă urechile bine, ba sunt prea călduroase, ba nu țin destul de cald, ba sunt prea colorate. N-aveam nici o șansă. Omul ăsta al meu nu face decât ce vrea el, nu-l pot convinge de nimic, dar și pentru asta îl iubesc, nu-i așa?
Ocazia să-și poarte căciulița preferată s-a ivit într-un ianuarie peste măsură de friguros, când a trebuit să plece cu ceva treabă la Budapesta. Și-a făcut bagajele grijuliu, punând în valijoara mică toate cele trebuincioase.
Spre sfârșitul zilei, m-a sunat după cum își avea obiceiul. El în camera lui de hotel, eu cuibărită pe canapeaua salonului, cu un pahar de vin în mână, ne povesteam ziua.
– Vai, abia am așteptat să ajung la hotel, sunt înghețat bocnă. Frig tare aici, mai tare ca acasă cu mult, cred că sunt -10 grade. Am vrut să caut restaurantul acela frumos de pe Vaci Utca unde am fost împreună astă vară. Doar că nu mai știam exact unde era, deci am mers pe jos destul de mult. Mi-am uitat căciula la hotel și prin urmare mi-a înghețat capul de n-am mai știut de mine. Și-apoi, mai știi fetele acelea care te întreabă “Feeling alone in Budapest?”. Nu știu cum naiba sunt încă atâtea în stradă pe frigul ăsta, dar din 10 în 10 metri te mai oprește câte una. Nici nu mai știi cum să reacționezi.
Haha, daaa, îmi aminteam de fete, îl întrebaseră dacă se simte singur și vara trecută. Iar atunci eram și eu acolo, ne plimbam ținându-ne de mână pe aceeași stradă din centrul orașului.
– Vai, iubitule, ți-ai uitat căciula la hotel?
– Da, ce prostie! Așa am fost de fericit când am intrat în restaurant. Aveam urechile complet înghețate.
– Să ți se întâmple tocmai ție așa ceva! N-aș fi crezut c-o să zic vreodată, dar în cazul acesta căciula cea urâtă ar fi fost chiar folositoare! De două ori! Una, nu ți-ar mai fi fost frig, și a doua cu siguranță nu te-ar mai fi deranjat nimeni cu întrebarea despre singurătate în Budapesta!
Citiţi și Nici doamnele nu mai sunt ce erau odată (tot despre o căciulă e vorba, vă veți prăpădi de râs!)
Nu sunt foarte sigură, dar parcă numai eu am râs cu poftă de gluma mea, mă întreb de ce oare. Ce știu sigur e ca am stârnit interesul prietenelor când le-am povestit pățania. Draga de C., cu simţul ei practic de clujeancă isteață, a văzut imediat oportunitatea:
– Oare de unde și-a cumpărat căciula aia, Nora dragă? Îmi trebuie și mie una pentru bărbate-miu, doar știi ce des călătorește. Mă gândesc doar că i-ar ține de cald, nu de alta!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce să alegi un hotel situat lângă aeroport?
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
