Actrița Dorina Chiriac are o fetiță diagnosticată cu epilepsie. În urma unui dialog halucinant, care arată cât de groasă e ignoranța și cât de ușor preluăm și aplicăm etichete fără strop de adevăr în ele, Dorina a scris pe pagina de Facebook un text tulburător. Vă rugăm dați mai departe. Mulțumim.
“- Fetița dvs are epilepsie?
– Da.
– Sunteți sigură?
– Poftim?
– Nu arată ca un copil cu epilepsie. E foarte frumoasă.
– Dar cum arată un copil cu epilepsie?
– Păi…
Drag coleg de țară, copiii cu epilepsie arată ca tine. Nu umblă contorsionați și vineți pe stradă, nu sunt urâți, strâmbi, nu scrâșnesc, nu își dau ochii peste cap. Ok, nu tot timpul, slavă Domnului. Da, cel mai probabil te-ai speria când ai asista la o convulsie a lor. Of, da, și câteodată durează mult și viața lor e în pericolul extrem. Și câteodată, la unii, “extrem” se-ntâmplă. Da.
(aici aș vrea să am o liniște cât o vecie)
Dar boala nu este identitatea lor, nu le e nume, nu e etichetă.
Copiii cu epilepsie au, fiecare, un potențial de împlinit ca orișicine, iar boala, da, îi face să trăiască, alături de familiile lor, într-o continuă, dureroasă încercare de împăcare cu pericolul extrem care-i urmează ca un nor deasupra capului oriunde merg și-n orice clipă a existenței, chiar și-n somn. Vei vedea mai degrabă părinți care arată cum crezi tu c-ar arăta un epileptic, pentru că un părinte n-are somn și n-are liniște pentru ca al său copil să fie într-o oarecare formă de siguranță, atâta cât depinde siguranța copilului de el. Și chiar mai mult. “Peste putință” este calea părintelui unui copil cu epilepsie, cum peste-nchipuire este a copilului său afectat.
Ce poți să faci?
Ai dreptul să nu faci nimic. Ai dreptul să treci mai departe. Ai dreptul să n-ajuți, ai dreptul să n-asculți.
Nu-i vina ta că e copilul ăla secundă de secundă cu pericolul extrem alături.
Nu-i vina ta că, cel mai adesea, boala lui e una “scumpă”, căci presupune nu doar medicație, dar și multiple analize (lunare, câteodată), testări genetice îngrozitor de scumpe în afara țării, terapii complementare (cognitiv-comportamentale, kinetoterapie), diete alimentare drastice de control al crizelor, programe specifice de educație (în afectări cognitive majore).
Nu-i vina ta. Și nu-i responsabilitatea ta. Ai dreptul să nu fie. Ai dreptul să întorci privirea. Ai dreptul să trăiești după putința și credința ta.
Dar nu ai dreptul să judeci un copil cu epilepsie de parcă boala sa ar fi defectul său. N-ai dreptul să-ti înveți copilul să-l ocolească de parcă ar fi “turbat” sau “posedat”. Îl vei face pe-al tău copil să-l agreseze si să-l batjocorească pe colegul său care are deja destule probleme. Probleme vitale. N-ai dreptul să faci asta. N-ai dreptul să-i faci asta nici copilului tău; să îi retezi putința de a discerne si de a se lăsa hrănit în spiritul uman al apropierii pe baza intereselor si pasiunilor comune, nu pe baza separației absurde, oribile după “reguli naturale” care nu țin de voința omului.
Și cu tine vorbesc, domnule/ doamnă profesor care faci asta, și cu tine, vecine, trecătorule, turistule, și chiar cu tine, doamna/ domnul farmacist.
“You have the right to remain silent.” 😜
You have the right to even ignore and delete information.
Dar nu ai dreptul să râzi de copiii ăștia, să ataci, să agresezi, să etichetezi, să sfidezi, să respingi. N-ai dreptul să împiedici un copil deja afectat să-si împlinească viața după potențialul propriu. Afectiv și intelectual. Ca toți ceilalți.
Dacă nu vrei să faci ceva să îl ajuți (e dreptul tău, insist), lasă-l în pace.
Orice om are dreptul la împlinire conform potențialului și voinței activ exprimate.
Rectific extrem:
Orice om are dreptul esențial la ratare (e un drept). By choice; numai din indolență, lene, deviere comportamentală etc. PRIN OPȚIUNE.
Nu ai dreptul, omule, să împingi un alt om la ratare din alte cauze decât acelea care țin de voința lui sau lipsa acesteia. N-ai dreptul să tai aripi, n-ai dreptul să calci suflete-n picioare.
Citiţi şi O iubire fără sfârșit
Copilul cu epilepsie nu e “pedeapsa pentru păcatele părinților”, ale bunicilor și-ale bunicilor bunicilor lui în veacul vecilor. Ieși, omule, din bezna misticismului din evul mediu, de când Pământul era plat. Haide și tu cu noi în secolul acesta, care-i destul de tulburat cu toate cele ale sale. Nu îi mai atârna și balele și zoaiele prostiei vremilor barbare.
Ai dreptul să te bucuri de toate ale tale, de toate câte le muncești si le înfăptuiești. În pace. Dar și ăl’ de alături tot dreptul ăla-l are. Pe al lui.
Lasă dreptul colegului în pace. Că îl ai și tu pe-al tău la fel.
Lasă-l în pace!”
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
