E an electoral și trag gușterii, papagalii, escrocii și saltimbancii la șefia statului ca muștele la unul proaspăt. Se vor umple iar pereții noștri virtuali și fațadele de blocuri (atenție, cade tencuiala!) de mutre binevoitoare (sau patibulare, amenințătoare), cu mâna întinsă după un vot.
Eșecuri dramatice ale școlii românești de psihiatrie, eroi la ei în baie, oxiuri ieșiți din cele mai puturoase găuri ale statului român, gargaragii de profesie, securilă în hainele civile de prostit guguștiucii, căzuți din lună, credincioși ai pământului plat, stângaci fanatici, dreptaci feroce, daci pur-sânge – lume, lume, avem de toate pentru toți! Bine ați venit la bâlciul nostru, ne bucurăm, ca de obicei, de o paletă largă din care ne putem alege primul bugetar al țării.
Statul român e mai bun decât orice simigerie. Să văd eu simigeria aia de ținea Plăvanu-n geam cinci ani să se uite cu atenție și îngrijorare cum sunt mutilați covrigeii…
Cum să nu gâlgâi, deci, de fericire în dulcea Românie, mama tuturor bugetarilor muncitori și implicați?
E drăguț cum se înfoaie carpato-danubiano-ponticul când vine vorba de preferatul dumisale pe partea politică, direct. Acesta nu este doar un ales. Este Alesul. Și trebuie slujit, trebuie slugărit, trebuie ridicat pe soclu și lustruit zilnic, cu o limbuță moale, catifelată, rrromânească.
Nu-mi place (chiar deloc) niciun candidat și încă nu am făcut o alegere. Mai e timp. Ar fi bun Paleologu, dar cum să mai votezi ceva ieșit din mantaua lui Petrov? Să mergi cu băsismul remanent în 2019? Plus toate încercările înduioșătoare să fie și dânsul mai golănaș… Plus că tot mișună în poză și dreapta lui Neamțu…
Apoi, Barna. Slogan mai stupid decât acest Fericiți în România era greu de imaginat. Sigur că se adresează diasporenilor, pe care astfel speră să-i momească îndărăt acasă. Să-l voteze diasporenii. L-am văzut deunăzi gudurându-se pe lângă Denise Rifai de mi s-a întors stomacul pe dos. În altă ordine de idei, n-am niciun chef să trăiesc într-o nouă patrie a fericirii obligatorii. Și dacă o să fiu nefericit și sub Barna ce-o să fie? O să mă alerge Caramitru Jere de la Ministerul Fericirii Obligatorii pe stradă? O să-și înfigă câinele de pază al barnismului caninii în dosul cetățenilor care nu cântă imn de slavă bucuriei de a fi rrromân? O să facem detașamente, să cântăm ca ștrumfii, o să ne dea soma pe cartelă la alimentară? Să n-ajungem, păcatele noastre, să ne ia Ghinea la shot după shot, Doamne ferește! Deocamdată, lăsați.
Iar președintele în funcție cred că ar fi făcut o carieră mai serioasă ca dulap de bucătărie. Care e România aceea normală clamată de voiajor? Președintele de Sibiu, navetistul, bugetarul prin excelență, bugetarul notoriu, ca să spunem așa, s-a remarcat printr-o absență stridentă, ba chiar jignitoare, așa că n-o să fie mare bai dacă voi absenta și eu de data asta de la vot, când o fi să se aleagă iar stimabilul.
Citiţi şi La ce sunt buni oamenii aceştia?
Iar analfabeta Vasilica care conduce neconflictual Guvernul României (îl conduce frumos și cu suflet) ar putea cel mult să conducă raionul de pește congelat într-o hală dintr-un mic oraș de la malul Dunării, asta dacă micile orașe de la malul Dunării ar mai avea hale în care se comercializează pește, și noi, poporul, n-am fi fost așa de proști încât – cum frumos spunea un reporter – mai folosim Dunărea doar ca să ne p*șăm în ea.
Bine, Vasilica e bună și ca sparring-partner pentru președintele în funcție. Alegeri la mișto, deci.
Ce, nu e frumos la noi în țară? Ce are? Avem toate formele de relief și-l așteptăm pentru eternitate pe Agamiță Dandanache.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Prostia omenească și prostia românească
Poftă mare la cafeluță și la vot
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
