Sunt zile în care mă simt furioasă şi zile în care am senzaţia că sunt depăşită de ceea ce văd, citesc, trăiesc şi mă minunez: oare am uitat ce înseamnă fericirea adevărată, dragostea, bunătatea? Se pare că am ajuns să ne raportăm doar la partea superficială a existenței, astfel încât fericirea a ajuns să fie asimilată cu ceea ce consideram a fi plăcere (chiar dacă asta aduce suferinţa altei persoane), dragostea cu sexul, iar bunătatea cu actele de aşa-zisă caritate prin care dorim să ne recăpătam imaginea ştirbită de consecinţele propriilor alegeri.
Oare fericirea a încetat să mai fie zâmbetul pe care ţi-l aduce primul pom înflorit, liniştea nopților de vară, prima ninsoare sau dragostea din ochii propriului copil? Se pare că astăzi fericirea nu o mai putem concepe decât în braţele unui bărbat şi, dacă se poate, ale “celuilalt bărbat”. Iar dacă asta înseamnă şi o “cealaltă femeie”, fericirea este şi mai mare. Ce putem face? Dacă inima cere, nu trebuie să o urmăm? Şi apoi, ce confirmare mai mare a propriei valori putem avea decât “cucerind” bărbatul altei femei? Zburdăm de fericire, iar călcatul în picioare al sufletului altui om este un mare nimic comparativ cu povestea extraordinară pe care o trăim. Suntem fericite că am cucerit, deşi realitatea este că ne-am lăsat folosite, iar când adevărul începe să doară, începem să acuzăm.
Dragostea, nimic mai simplu, fluturii din stomac pe care îi simţi gândindu-te cum este să faci sex cu persoana care ţi-a atras atenţia! Ce iubire construită cu suflet, cu maturitatea înţelegerii. Oare o partidă de sex nu înseamnă că îl cunoşti pe cel de lângă tine, că aveţi aceleaşi valori, năzuinţe!? “Potrivire” sexuală şi gata marea iubire. Am uitat că dragostea nu este doar dorinţă, ci migala de a vedea sufletul celuilalt, de a-i respecta sentimentele, de a construi pas cu pas iubirea care durează. Iar când fluturii au dispărut, încep lamentările, reproşurile, “sufletele” călcate în picioare!
Bunătatea? Noţiune similară cu acceptarea: eşti rea dacă nu înţelegi că ar trebui să mulţumeşti pentru durerile tale, iar dacă ai curajul să spui ceea ce gândeşti despre toată această nebunie în care nu mai există limite, limitări, principii, eşti considerată lipsită de suflet. Eşti o persoană rea, acrită de neîmpliniri, dacă îndrăzneşti să fii altfel şi să te pui contra acestui curent în care fiecare face “aşa cum simte”. Eşti o persoană umană, plină de compasiune, doar dacă îţi strigi în gura mare faptele de “caritate”pe care le faci şi obţii cât mai multe like-uri pentru ele. Mă rog, că acestea sunt de fapt încercări disperate de a repara stima de sine, de a ne convinge că astfel tot răul făcut a fost compensat, iar noi suntem nişte persoane de-a dreptul extraordinare, nu vom recunoaşte în faţa celor care ne cunosc doar masca bunătăţii, pe care am avut grijă să ne-o punem, ascunzând cât mai adânc adevărata fire, faptele pe care încercam să le ţinem cât mai ascunse.
Am tot mai des senzaţia că suntem într-o goană nebună după confirmări, după iubire, încât pierdem însăşi esenţa vieţii şi ne transformăm în fiinţe reci, incapabile să înţeleagă tocmai conţinutul acestor cuvinte, transformându-le în definiţii. Probabil vom reînvăţa iubirea, bunătatea, fericirea, când le vom descoperi în sufletul nostru şi nu vom mai încerca să le obţinem punând la baza lor durerea altor semeni. Nimic construit pe nefericirea altei persoane nu este durabil, iar mai devreme sau mai târziu, viaţa ne va învăţa această lecţie a acceptării consecinţelor propriilor fapte.
Este atât de simplu să fim fericiţi, iubiţi, să ne umplem de bucuria vieţii, dar am devenit fiinţe care se sfâşie pentru a obţine confirmările impuse de o lume artificială a iubirilor trăite în camere obscure de hotel, a vieţii construite după reguli ce nu ţin seama de ceea ce suntem fiecare dintre noi: suflete în primul rând şi apoi trupuri! Îmi doresc să vedem din ce în ce mai des sufletele de lângă noi şi din noi, fragilitatea şi frumuseţea lor şi abia apoi trupurile, să înţelegem cât de trecătoare şi de înşelătoare este dorinţa şi cât de profundă este trăirea!
Un suflet care a descoperit efemeritatea trupului
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
